Vai, am scăzut în anotimpuri,
am limbi străine și nu linguri,
scâncește prostul pe scară
pe unde a fugit Secară,
e prea puțin ce mi-a rămas,
un an sau doi, voi spune pas,
se limpezește carnea, doare,
iubește-mă, iubită floare,
în jur cad cercuri, stele, ani,
gonim tristețile - guzgani,
nu le vom fi nici hrană dulce,
nu vom muri pe rug, pe cruce,
eu te veghez cu o credință
de care sfinții n-au știință,
ne vom reîntâlni, îți jur,
chiar și de-acolo am să te fur.
BORIS M. MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu