Catarame

Catarame

　
Dacă ai catarame diferite, spune ea,

Alege mai degrabă o catifea,

O mătase, atlaz, orice altceva,

Dar evită depresia.

Evita era și ea bântuită



De gânduri negre și , poate, gri,
Ai grijă de tine, mister Colită ,

Te poate prinde din urmă un PSI.

Dacă te prinde, nu-i de joacă,

Urmează un tratament în munți,

Acolo e cea mai bună socată,

Se-mbată oamenii la nunți.



Și te întorci, frate-nsurat
Cu o mireasă din urmă cu un veac,



Faci trei copii ajutat de soldați,

Uiți de toate, toți suntem tați.
*****************************

Evită ultraemoții, Evita, vezi ce pății, cum nemurii,

cum se mai cade peste cătunuri, turmele vin spulberate de tunuri,

mieii se fac tigri și lame, unde ești Stan, unde ești Brane?

Creangă și crengi, Bacalu și Bașa, melcul e soțul doamnei Armașa,

pepenii cad de jos înspre nori, stelele vor să fie doar flori,

cresc struguri mari pe piept de femei, cine mai face vinul din ei?

Numai bostanii se-aleg între ei, unul plesnește , ajung numai trei.

Caută-n nămol urme de rai, ai să găsești buze roșii-corai.

***********************************************

S-au înecat bizonii-n iarba vremii, ții minte somnul ce-nghițea corăbii?

în gropi zac îngerii iubirii, toți uciși, ce făcuși , Doamne, ce făcuși, dormiși?

Aduserăm infernul acceptabil, dar altul era visul, plagiabil.

Spre ceruri urcă rugile, poeții își plâng menirea de se scutură pereții.

părinții ne privesc din fotoalbume, noi ne lăudăm că treburile-s bune,

numai oglinda mai rostește adevăruri pe care nu le ștergi oricât le vărui.

BMM









Că-mi trec zilele




Că-mi trec zilele ca fumul,
Oasele-mi sunt reci ca scrumul,


Precum iarba de-i tăiată,
mi-este inima secată,
zice Dosoftei superb,


înțeleaptă vorbă, verb.
Iha, prihihu, aleanul


Adăugă Budai-Deleanu,
Cu armata lor vitează,
Parpangheli smintesc necazul,


De tulpină și-o fetiță
Ne șoptește Ienăchiță,
Văcăreștii plâng de frig,
ca piloții într-un MIG,


de iubire-i vorba, rază
ce străpunge și scanează,
moare jindios sărmanul,
iubărețul Mumuleanu,
geme greu de jos poporul,


jugu-i greu, adânc fiorul,


frumusețe din ruinuri,


caldă-i inima în imnuri,
fata-i gigătă la stat
ca nuiaua dintr-un gard,


zburătorul știe bine
cum iubești Cantacuzine,


Nastratin are-o zicală
De te fierbe ca-ntr-o oală,
Domnitori demni și domnițe,


Săbii aprige, cosițe,
Apoi Dan e căpitanul,
Stă de strajă moldoveanul,
Cad redutele și turcii


Risipiți în umbra crucii,


Vrea țăranul să-și ia glia,
Lupta-i grea, birocrația,


Dar adânc, din altă viață
un Luceafăr se înalță.



*****************************


,


Pele și șrapnelelele, într-o alinață, deci,
când măgarul era fleici.
Nihilism, o, nihil sine Deo și cu sibiline,


Tarantulă, draga mea, ce imagini, dragostea,
Ariadna cam rigidă se hrănește cu aspidă,
maimuțică, bufon, DRAC, ia-l, bărbate, pune-n sac,
Dyonisos, ce nisipuri folosit-ai, cataifuri,


furi , nu furi, ești om censtit, lipitoarea te-a hrănit,
Bayreuth, Beirut, tot un lac, auditoriul n-are trac,


nu au tras în cine trebă, moritorii dau din greblă,
țeausescu niculae, ba e neagră, ba-i bălaie.




*******************************************


Au venit la concert oameni fără mâini, picioare,


unii prea scunzi, alții prea deșirați, o frumusețe


de fată pruntre ei, tristă, oare ce căuta?


Dar ce concert? Ce minune? Îmi venea să plâng


fără a ști de ce.


Ați observat cum râurile-și plâmg de milă?


Dar mările? Fii bărbat, ți se spune. Eu nu am plâns niciodată.


Cum au putut apele s-o primească pe Ofelia?

Locul unde s-a aruncat plânge.




Când nu mai am nimic de spus, urc pe un promontoriu


și privesc marea infinită, cerul purtător de nori albi,


mă-ntreb ce este dincolo, iar dincolo este un om


ca și mine, nu putem comunica, nici nu avem ce să ne spunem,


așa este viața noastră, cum o duci ? Bine. Adică moartea


nu înseamnă nimic, iar restul e bine. Doamne, nu merită un salt


în gol, dar cel de dincolo ce spune?





BORIS MARIAN