Ceva s-a întâmplat,
hemoragie, cutremur,
chestie malignă,
cine n-are?
Aveți și altă
întrebare, domnul Diavol?
Noi nu suntem de
piatră, nici lemn tare,
venim de undeva,
plecăm oriunde,
nu-i nimeni să
întrebe, nu răspunde,
lăsați să sune
telefonul, taie capul.
Pe când un om în
miezul vieții lui,
dădu în mintea vivițelului,
pădure-ntunecată
părea viața,
când nu aveai un
scop, numai o rață,
amar vorbeai
pe-ascuns, o spun pe față,
frica pe nesimțite
m-a pătruns,
că nu e poezia în
pericol,
ci globul nostru,
vechi vehicol.
Prea ne încrâncenăm
uitând iubirea,
fără iubire nicio
convertire
nu-ți va salva
nemernica făptură,
poți aduna zeci de milioane-n bătătură,
în versul meu
reînvie Beatrice,
decât poetul cine-i
mai ferice?
Nici boala și nici
moartea nu-l doboară,
renaște zilnic,
scrie prima oară,
printre cuvinte, ca
printre pocale,
un farmec nou aduc
buzele tale.
*****************************
Mi s-a plâns o
pitulice
că nu are niciun
Nietzsche,
niciun Kafka,
Kierkegaard,
ia , acolo,
adorator.
Viața trece, norii
zboară,
visele se fac o
sfoară,
poți să urci la
Dumnezeu,
dar El nu dă din al
Său.
Eu i-am spus ,
privind-o fix,
nici prea blând și
nici prea linx,
ai iubit, ai fost
cândva
înrobită, draga
mea?
Dacă vrei doar
libertate,
te găsești foarte
departe.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu