Antropo-ilogice„

Antropo-ilogice„
Doamna Bovary este El,

dar El nu este doamna Bovary,

nici Simone de Beauvoir,

personal îl jelesc pe bietul vraci,

o victimă inocentă a tigrului,

nu iubesc mediocritatea insolentă,

nici stropii balonului de săpun spart degrabă,

Doamne, oamenii sunt creația Ta,

mediocrii sunt copiii diavolului,

bietul vraci era un sfânt, jeliți-l, nu râdeți de el,

un fel de Anna Karenina.

..........=====.....

Când ești trist, pivește o frunză,

ce este ea ,ce a fost,ce va fi?

Noi nu suntem nici trestii gânditoare,

e bine să fii frunză, să nu știi nimic.


　

Cri-cri-cri, Doamnă gri, nu credeam c-o să mai vii,

Că puteam și eu să-ți spun, adu-mi frânghie și săpun.

Râzi cu privirea plecată, Dumnezeu izbucnește-n văpăi,

Aureola filtrată pe urmele celor din văi.

Dinspre Capul Fecioarei, răspunsul întârzie mult,



Nu vrem ecoul avariei, morții nu-i facem cult.

Noaptea, îngenuncheată, tu vei veni, albul pur,

Ne va orbi, posedată fi-vei de rugul din jur.

Până și dușii, sus, între nouri,



Îți pomenesc nurii. Ecouri.

Blesteme, blesteme, gânditoare gân



Pe oricare teme,

Dar fără iubire

Nu faci mănăstire.

La poarta nesmolită și antică a urii

Oprește-te, eu sper chiar să te poticnești,



Sf. Antonie care nu s-a-ntâlnit cu burii,

Îți face semn că-i timpul să-ncepi să-l și iubești.

Și dacă treci de poartă, o, Doamne, ce miracol,



Te va lua ostatic un neșcolit diavol.

BORIS MARIAN

　

Flecte ramos, arbor alta
Pleacă-ți ramurile tale,


Arbore înalt și mândru,

Vorbele pot fi fatale,

Binele nu are sâmburi,

Pleacă-ți ramurile tale,
Arbore înalt și sumbru,

Înaintea dumitale

Mă înclin și umblu.
Pleacă-ți ramurile tale,
Poate-aș vrea să spânzur
Tot trecutul și o parte

Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche

Ce iubesc în noapte,

Arborele stă de veghe,
Gemete și șoapte.


************************
Uneori pământul e prea mic,
Uneori suntem ca două clape
Smulse, pianul semănând c-un dric.
Uneori ne caută șerpii, viermii,
Uneori suntem de neîmpăcat,
Uneori călcăm ca pachidermii
Umbra unui antic Eufrat.

Lumea este strâmbă, nu bociți,
N-o să ne-ndreptăm, suntem suciți,
Nu degeaba vântul, lupii, norii

Ne-au lovit, sunt liberi doar cocorii,

Unul e trufaș, altul viclean,

Unul este înger, altul Tamerlan,

Timpul ne gonește înspre moarte,

Nu bociți sub soarele Djakartei,

Cine e puternic, urcă-n munți,
Cine-i vesel, joacă pe la nunți.
De la cenușiu la albastru

Exista o baladă, i-am luat titlul, cu drag,


Cenușiul- albastru, ridicolul – prag,

Profil și en face, speranță și Black,
Pentru Rai n-am plătit niciodată un cec,
Ai curte, s-o cureți, ne spune Wolfgang,

Curtea-i sufletul, curăță cei fără rang,
Paradoxul e sursa doxei cu ștaif,

Urmuz, tu nu ai fost marele caif,

Turnavitul tău nu este Turnul pisan,
Cu Stamate nu treci un pod dunărean,
Doar un Hook, doar Crook, buchinist fericit,

Un raport de viitor ne arunci peste zid,

Telerame, poeme, la carnaval

Vine mireasa fără haine și voal,
Numai Trost face pleosc, se scufundă în val,
Șesto Pals are un deget crescut femural,

Mă gândesc și la mine, cum și tu te gândești,
Iubită vanguardă din București.
**********************************

Un jour en Foret Noir,

Bonsoar, soartă, consoartă,
Ce mult te iubesc, aș da orice

Să mor în brațele tale, de ce să mor?
Este o întrebare, unul mă taie de la mijloc,
Are mereu dreptate, minte cu dreptate,

Zice, tu ai afirmat, minte, în cap are numai băncuțe,
Slugoi rău și fără oase,


Doamna Bovary