Prietenii mei din Herăstrău și Primăverii

Prietenii mei din Herăstrău și Primăverii

s-au mutat la New York, în Canada,

în Australia, Israel, chiar în Bermude,


ce veac nenorocit i-a dus departe?

Ei au uitat romanticul Bucharest,

what is Bucharest? A lake, a mount?

Îmi vine să și râd, să plâng, viața noastră

poate fi atât de scurtă, unde alergăm

sub stele, sub avioane, rachete invizibile?

Nu știm. Ehei, templul din India, peștera

goală din inima Africii, ce China, ce Japonia,

ehei. Relațiile s-au perimat, cum spune vărul meu

cu mintea dusă, doar eu mă laud cu metrul meu pătrat.

Am cunoscut rechinii numiți Dej, apoi pe Ceașcă retardatul,

jertfit ca suina chiar în ziua de Crăciun,

veniră haidamacii lacomi și obraznici,

apoi copiii lor, plecară cei scârbiți de perversiune.
Azi, noapte l-am visat pe Dolfi Hitler,
Era mai mărunt decât mine, părea liniștit,



Dar ascundea ceva, un plan anume,
i-l bănuiam, dar el mă tot întreba de rude,

am încercat să scap de el, am sărit din tren,

înainte de gară, l-am auzit dând ordine ,

m-am refugiat în pădure, apoi mi-am amintit

că văzusem scena recent, la TV, am respirat ușurat,



Dolfi, de ce nu te-astâmperi și tulburi
Semnul celor bătrâni, că nepoții mei, abia dacă știu

Ce faci și ce ai făcut în viață. N-aș spune că te urăsc,

Pe mine mă judec, cum am putut vorbi liniștit cu tine,

În limba germană , învățată cu mama, iar tu te mirai

Că aveam un accent cernăuțean, aispus „Warum, mein Kind”,

Că mi s-a făcut frică, asta mă face să tremur de ură –

De ce mi-a fost frică, puteam pe loc să te ucid cu o lopată.



Dar asta este din alt vis, îl presimt deja, se apropie, vine.

Voi îmi cereți poeme frumoase, dar ele nu vin, așa, peste noapte,
IAR POEZIA NU ESTE O FUGĂ DE Bach, nici un tablou de da Vinci,

Nici operă, nici balet,operetă, numai atunci când orchestra va cânta



Maiestuos o missa solemnis sau altceva,

iar corzile unor viori vor plesni de durere,
atunci veți zări înălțată ca o zeiță, Poesia



pe care n-o veți cunoaște.

**************************************

Silabe slabe, de Konzlager,

Niște biți, un fals tratat despre falsitate,

Doi moroi, trei morei, condiția inexistenței, bingo,

Bravo Samat, pe asfalt scrie pușcașul – Halt!
Strada se bălăcește în pipi de copil,

Plouă cu pipi, ce facem cu rodopsina,



Bat-o vina, retina și cretina, Tu & You,

Orga face spasme în aer, curge lapte

Pe ecranul negru, ieri l-am invitat pe Bach
Să doarmă la mine, pidion șvuim , știm , nu știm,



Pikuah nefeș, asta este, Noah,

Ai învins din nou.
***************************

Un chibrit, un creier cât un chibrit,

oameni cu anilină-n vene, femei în panică,

lunetele au dispărut, care tunele,

corupția mai grea ca SIDA, șarpele iubește tot ce-i proapăt,

mesaje de la păpădii primim cu ochii-n lacrimi,

uitatele candori, dar nisip nisip se naște,

păduri ale misterele, tăiate cu toporul imbecil,

în lacuri mai plutesc cadavre, cad petale,

ca întrebările nebunilor virgini.

Urcăm treptele iertării, numai fluturii,

doar nu au nevoie de urcuș.

În jurul meu zboară colunii,

deja stropiți groasele vopseluri,

bate al zecelea ceas, două au mai rămas,

Apocalipsa, absența, lipsa și golul, esența,

auditor respectuos, benedictini merg pe jos,

Jakobus, ține-te drept, fii înțelept,

cum evoluează maestrul, țineți-l bine-n buiestru,

cu aprecierea morală poți ridica nicovală,

zilele trec prețioase, cad comorile-n plase,

plantele-n zori se mai scaldă, cât e femeia de caldă,

în paraclis un proclet chetă cere, bilet,

cu blacheuri, jerseuri, două lumi, șapte euri.

BMM


Preparatifs


Unii cred că părăsind insula


se vor salva de potop,


unii cred că părăsind insula


aduc un bine insularilor,


minți înguste, picioare lungi,


suntem un univers de insule,


în fiecare crește un copac - minune,


noi nu-l vedem, electronii


ne-au luat mințile, vorbim


codificat, dar și coțofenele


înțeleg codul, eu imit porumbelul,


arunc adesea un fir de iarbă,


poate voi salva o furnică,


ești o furnică, fugarule,


tu nu ești Noe, eu mă întorc


la frumoșii brazi încărcați de miresme,


de amintirea părinților, de primul sărut al iubitei,


primii pași ai copilului, iar voi, rătăcitori sau replantați


înfloriți unde vă este chemarea,


sunt ca și voi o insulă într-o insulă,


deasupra noastră este același cer moral,


adio, ne revedem pe alte oceane.


BMM