Ultimele știri

Ultimele știri Pușca veche de vânătoare Respiră acum cu multă duhoare, Vuietul muntelui, geamătul milei, Sardanapalului și Sardanapilei, Ce frumusețe-ntristată, crispată, Odinioară dezglaciată, Mii de cocori vor trece, petrece, Templul de aur pustiu e și rece, Parfumuri subtile, preorientale, Ca zilele unei maharadjale, Mătușa Zulia știe ce știe, Iubirile ei din copilărie, Pe vremea când fluviul nu era Galben, Nu se purtau barbă și salbe, Numai Baraba cere și cere Iertare la mase cu fiere-n ulcele, Maestrul vrăjilor ține închise Păsări măiestre și le ucise, Alb porumbelul – iubita sedusă De-nțelepciunea severă hindusă. Sunt eu bărbatul care nu are Voie să plângă, fără-ndurare? Plâng uneori și iezii și zeii și huhurezii pe stânca Egeii. Blesteme ca valurile nalte, prea multe, Verzi de-nciudare în spumă, insulte, Nu mă pricep, frate crunt, sarazine, Taie briceagul gâtlejuri-tulpine, Steagul se-ntinde din soare în soare, O fi coșmarul, finala strigare, Semilunatic suie profetul, Este trimisul, este procletul, Pune pe masă știre cu știre, Nu e limaxul lipitorire, Coline ca sânii zeiței materne, Poeții se-aruncă în gurile Senei. BORIS MARIAN