Balada cazară

Balada cazară Trăim , nu simțim sub picioare pământul, Toți se laudă și toți cad pe brânci de un chin, Cum să facă palate din lut frământu-l, Ce frumos era, Doamne, să fii doar copil. Cazarii, cazarii, poeți mândri, liberi, Nu se tem de Damocles, de suspendări, Ei își iubesc femeile, tineri Cazarii rămân din zări până-n zări. Au fost în Read land, în Deadland, antagonici, Au luptat în Blacklandul uneori alb, În Flowland, în atâtea cnezate de gnomici, Cazarii nu s-au predat, n-au fost slabi. Cine câștigă și cine pierde? Cel din trufie sau cel cu talent? Cel care-ngheață de teamă sau fierbe De nerăbdarea de-a fi Timurlenk? Cazarul iubește prietenia, El nu trișează, nu face pariu, El își iubește și graiul și glia, Cazarul din mine, cel care scriu. BORIS MARIAN