Mereu mai bun

Mereu mai bun 1. Și păsările îi mâncau din palmă, Iar el era nefericit, Din slăvi se auzi o salvă, Iubita lui l-a părăsit. Ce știu despre iubiri colunii? Nevinovați, tăcuți, firavi, Ei sunt exemplu pentru unii, Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi. Firească-i și nefericirea, Firesc e și poemul meu, Trăiești o clipă nemurirea, ți-o dăruiește Dumnezeu. 2. Paranoia noastră cea de toate zilele Este singura mângâiere în cenușa imperiului, Dar noi nu vom răni sufletul pur al iubitei, Este singura paranoia care nu-și are scuză. În rest, acvilă dragă a visului, Înalță aripi, ridică-ți vocea peste nălțime, Poate un glonte va să te caute prin nouri, Poate un șarpe plin de invidie Va să te scuipe. Nici o zi nu e pierdută când zbori o clipă, Este ușor, închizi doar ochii, privești în tine, Nu e nevoie să scrii poeme, respiră Aerul tare al înălțimilor tale, ascunse. În rest, acvilă dragă, nu aștepta laude, Unii vor zice, uite nebunul cum trece, Scrie și scrie, în loc să-și caute norocul În balta largă a pieții comune. Numai iubita poate că plânge, te vede singur, Coboară lin și împreună veți fi. BORIS MARIAN