Duhului meu, diavole

Duhului meu, diavole

 

Tentacule, tentații se desfășoară-n spațiu,
Se împreună vise cu geamăt și nesațiu,
Întrevăzute glorii uitate în unghere,
Spre altă lume caut, sosește o părere.
Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud,
O clipă, te ascunde  un întuneric crud,
Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat,
Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat.
Din umbre crește cercul, ne înconjoară strâns,
Același țărm așteaptă, același râs și plâns,
Iar fulgerele toate se-adună la final,
Îmbrățișați rămânem în gerul sideral.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Fiecare are o boală,

O coală, o oală, hanul lui Mânjoală,

Dar înțelegerea-i limitată

La două vorbe, una e lată,

Exemplu –sus, jos,  dreapta, stânga,

Rotiri din Parâng în Crânga,

Ceai de sunătoare să sune,

Iei coada calului , faci din ea strune,

Mailul s-a întrerupt? Recunoașterea

Nu este ce înțelegem – Renașterea,

Dau un Giotto pe un peloto,

Noi ne iubim perine Otto.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

N-am venit să-ți tulbur somnul,

Nici șalăul ori somonul,

Prin cuvânt ucidem sigur

Necuvântul, picuri, picuri,

Sângele din inimă,

Din iubire minimă,

Informații, sentimente

Pentru  spargeri  eminente,

Un balet ușor, pe muchii,

Braț la braț cu Dolgoruki,

Napoleon spunea, femeia

O câștigi fugind,  o, Rhea.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@,

Totul iar se schimbă, totul ruginește,
Telefonul tace, nu mai vin emailuri,
Dar eu scriu-nainte, cum străbate-un pește
Oceane până-n margine de ceruri.
Multele capricii ale fiecărui
Se adună-n mine ca într-o găoace,
Pasional m-apropii și încerc, mă dărui,
Dar în jur, funebră, domină o pace.
Unul dă, iar altul poate că primește,
Poate că refuză, urcă-n cer un abur,
Sângele iubirii poate se răcește,
Eu iubesc ca-n vremea regelui-prim, Arthur.

BORIS MARIAN