Anotimpuri ONE Cedez trupul pentru transplanturi, Sufletul îl păstrez, Ca pe un diez, ca pe un fulg ce nu se topește, Nici greutate reală nu are, Martor la orice schimbare, Poemele mele ies uneori prin degete Ca sângele hemofiliticilor, Durerea renăscută, moartea neîncepută, Yes, Sir, to be, but why? Numai câinele pripășit la mine De la un vecin decedat Îmi spune privindu-mă în ochi, scrie, scrie, scrie, ok? *********************** TWO Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului, Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament, Voiau să sărute locul tainic, Pe țepușe se preling stropii de sânge, Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie – penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Aoi în curte, caută un gură-cască. Hrana este cărbunele alb. Adică, spune canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă, Asasinii au aceeași părere, au renunțat la fudulii, Bar grille, asta vrea tineretul, loup a l”acaille, O mică revelație este pâinea din făină de oase, Plăcintă din palme tăiate cu toporul, Tu, iubito, m-ai făcut antropofag, Bras și Troisbras, ei sunt ajutorii mei. Firile sensibile se tem de pericole neștiute, Vibrează ca firele de telegraf. Boris Marian