marți, 23 septembrie 2014

Schițe 1. Mica Mica are 85 de ani, și-a pierdut soțul după 65 de ani de tovărășie ireproșabilă, când o întrebi ce face îți spune că vrea să meargă la Puiu. Toată lumea știe chestia asta, dar ea nu se hotărăște. Într-o zi, am sunat-o și nu mi-a mai spus nimic. A tăcut, am insistat, iar la următoarea convorbire a mărturisit. Într-o noapte, dormind ea adânc, a auzit telefonul, alo, aici e Puiu, care Puiu, este Puiu al tău, de ce vrei să vii la mine? Am înghețat de frică, zice Mica, iar el, Puie adaugă, eu nu mă plictisesc aici, tu nu te grăbi. A închis, mă uit, nici un număr, cine a sunat? Cine face asemenea glume? Am întrebat, nimeni nu știe nimic, tu știi ceva? Doamne ferește. Zice Mica, Puiu nu m-a înșelat niciodată, de ce să mă înșele acum? Zic eu – dar nu te înșeală, el este în altă lume, face și el ce poate. Ai dreptate, dar tot nu e frumos din partea lui. Am să te mai sun, dacă mă mai caută Puiu am să-i bat obrazul. Nu m-a mai sunat. S-a dus și Mica. Ce scandal i-o fi făcut? Am remușcări, trebuia să nu-i dau dreptate lui Puiu. 2. Ipohondria E sunt un ipohondru nenorocit, stau la poarta ta și mă lamentez că nu există minuni pe lume. Adevărul este că de când mă știu m-a durut ceva. Sufletul mă doare tot timpul, nu am leac, burta mă durea când eram mic, din cauza lui Hitler, capul a început să mă doară de când l-am citit pe Dostoievski, adică de la 16 ani, am mai avut niște chestii la ganglioni, motiv pentru care am vizitat Israelul de două ori, am pus un bilețel la Zidul Plângerii și mi-a trecut, doctorii au spus că ... nu se poate, trebuia să mor cu 20 de ani în urmă, adică sunt retardat, de curând am pus un stent la picior, având arterită ( te pricepi la medicină? ) , am primit o ofertă de la Federația de Fotbal să dau cu piciorul în ... șefi, etc. așa că nu mă mai panichez, am fost în Infern, știu cum este, nu mă tem , iar Raiul nu îmi este accesibil, pentru nenumăratele păcate făptuite în stare conștientă . Te iubi, îmi placi că nu mă mai las de tine ... pour toujour. , pour eternite..nu, că asta scrie prin cimitire…aveam pasiunea să învăț textele de pe pietrele tombale.. pe primele prietene le duceam la cimitirul Bellu să le sărut în voie. Mai vorbim, acum sunt treaz și ...mă doare capul ușor, al naibii cap, adică un cap prost se luptă cu un stăpân deștept sau invers.... 3. Trenul S-au aruncat în urma trenului, au scăpat, s-au frământat în iarbă, s-au iubit, în timp ce trenul gonea nebunește spre moarte. Ei doi erau nemuritori. Așa este în dragoste. Cei din tren iubeau și ei, dar nu știau ce-i așteaptă. Unii mor înainte de a iubi, aceștia merg în Rai, fără dubii, trenul e unica șansă. Poate nu este unica, mai există și altele. 4. Zăpada Zăpada a acoperit tot ce este trist, așa cum vorbele acoperă trădarea, frământările, regretele, așa și trebuie, orice tăcere dezvelește adevărul, drumul este prea anevoios, câinii turbează în singurătate, oamenii mai mușcă uneori, nici primăvara nu aduce pacea, eu simt cum moartea ne pândește-n luna mai, la școală eram exmatriculat mereu în mai, iar prima fată care mi-a spus că nu mă iubește era născută în mai, eu am crezut-o. Uneori e iarnă-n luna mai. BORIS MARIAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu