Vladimir

Vladimir
　
Țopăie morții în cimitir,




Sus e statuia lui Vladimir,
Oasele urșilor saltă-n cavou,

Umblă Columb, în mână c-un ou.

Dansează beat bietul Falstaff,




El nu e fals, nu este grav,
Capul ce joacă nu e tăiat,

Milă îmi este de proful Unrat.




Femei – istorie, femei glumind,

Deltele cresc, crime și grind,
Află sub unghii probe legale,




Faptele sunt doar cacialmale.

　
Masca veseliei a fost furată,

Carnavalul fuse chestie bluffată,

Cad păsări din cer, nu aveau nici aripi,

Mitraliera pare coadă de ghitară.

Zei pe sticlă leagă vorbele, făloși,

Burțile se umflă, iepurii-și fălcoși,

Bustul, salsa, fundul câștigă teren,




Lacrimi în orașe, sate și în tren.
Moartea e bondoacă, ne cam păcăli,

țările sărace sunt tot mai pustii,




Unde ești, Vladimir din mileniul prim,

Strugurii sunt acri, mierea e venin.
*******************************

Ilemeul nostru drag, nici tu fustă, nici nădrag,

o poetă minunată, cu siladele fumate,

alexiind pe șetefănește, nici tu crab, dar nici un pește,

mi-au înfipt săgețile în dorsală, legile

nu ne spun ce-i arta, lumea se iubește cu minciuna.

BMM

Ultima clipă a lui Faust


Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.

Aakjaer Jeppe, prozator, poet,

Cine te citește, nu simte regret,

Copiii mâniei fac și ei copii,

Bucuria muncii naște bogății,

Cu toții suntem prizonieri,

Pentru că azi e mereu ieri,

Leu sângeros – mănâncă bani,

Iar circu-i plin de șobolani,

Forget, forgive, ne reformăm,

Noi nu furăm, doar luăm și dăm,

În ochii tăi nimic nu moare,

Nici ursul alb, nici Stea Polară.

Nu este Poesia, ţara tuturor posibilităţilor? Spre ea mă îndrept, trecând peste lanţul munţilor, ziua-i ceţoasă, graniţa e ascunsă, prieteni întâlnesc cu inima străpunsă. Acolo nu voi avea nici paşaport, nici număr, acolo un porumbel mi se aşează pe umăr, acolo-i voi întâlni pe Tristan Tzara, Urmuz, Geo Bogza şi un citat din Ghemara... Nu lipsesc nici poduri şi nici fluvii, nu lipsesc nici străzile-n oraş, pentru călătorii şi heruvii ce îşi lasă sufletul drept gaj.Vântul bate-n borul pălăriei Profesorului, îl ţune aplecat, o poveste din copilărie pentru toată viaţa m-a marcat. Fără ţintă-ar merge înainte, timpul e un codru vechi, virgin, pânza de păianjen, din cuvinte creşte din înalt în rădăcini. Numai vântul trece pe sub tâmple, ce ar trebui să se întâmple?

*****************************************8

În timpul somnului omul dispare,

Adică urechea naște o floare,

El e statuie precum o lamuie,

Mă credeți cretin, sunt  din Dublin,

Mișeii au dureri de ceafă,

La șapte stă o blondă, eșarfă

Ea poartă numai, restul –minune,

Eu i-am făcut portret în cărbune,

Portret în lumină și multă căldură,

De ne-am topit  ca o untură,

Câinii știu asta, tac în durere,

Wie ein Hund, Kafkale, vere,

În țara Durerii nici fericirea

Nu compensează împreunirea,

Iar Calderonul cel de la Barca

Puse mâna pe  poarta sacra,

Eu, ca un semn că te admir,

Îți dăruiersc rădăcini de ghimber.

Orice-ai fi, vino afară,

Flacăra arde, devine pară,

Ultima casă ne va fi  noaptea,

Ah, blonda mea, columbariu l– a șaptea.  

BORIS MARIAN