Triluind

Anotimp cu umbre

　

Zăream o lopată pe cer, o lopată de zăpadă , de fier,
Ca un rondel rotofei, cui meștere, te înclini, te închei?

Ba zbenguiai sub tramvai, te gudurai, ponei, cai,

Un potcovar dat cu var te-a fericit cu un dar.

Mielul era un copil, sus în copac, bil și tril,

Despre oameni și flori nu poți vorbi cu fiori,

Sper ori nu speri, totuna – i, în ghimpi ca o zeghe, tulai,

De mă îmbeți spun multe, dar mă mai oprește un jăndar,
Francois Villon din Babilon, de ce mă crezi mereu spion?
Un iconar m-a-ncondeat, cu alef, semn optim, pătrat.
**********************************************

　

Ne apropiem de porțile lacaniene,

nimeni nu vorbește de mânecuță,
ura de plasă prinde libelule,
din contrafort se aud guli-gule.

Ghimpele țese giulgii de fier,

toate imperiile ajunseră la ananghie,
Machiavelli se vinde pe o femeie,

dai cu barosul de sare cocoșelul,

pe Eminescu, băieți, noi nu-l vom mai ajunge,
nici cu troleibuzul, nici cu confuzul,

ce gură are soprana din Covent Garden,
din Marea Moartă nu se iese oricum,
nu uitați Dresda, nici ea nu vă uită,
porumbelul Labiș povestește chestia cu tramvaiul,

mentorul și-a scos brăcinarii și s-a spânzurat,
ce păcat...vai, consuma mentol.
Spațiile angoasei se umplu ca pernele siliconate,

lasă sfârcul, îl rupi, nenorocitule.
Vicioasa trage calul de o piesă rudimentară,
Muntele Venus a primit liceenii cu supă ce scoici,
omorul și tricornul urcă la bursă,
nu confunda virgula cu pașnicul sex al copilului.

Dany Zetti abia a intrat în clasa a-ntâia

și s-a-nsurat cu Lucia din Lămureni
Dar să nu uităm de molusca triticoidă
cu isterii nenumărate. Pe această moluscă o iubesc.
Restul votați voi.

*****************************************

Fie câștigi totul, fie pierzi totul,

Ecuația este aceeași,

Eu cred în soartă, ca și în soacră,
Sacrosantă, cam acesta e stilul-pistilul,
Eu îmi apăr sărăcia și bărăția,
Et voila justement comme on ecrit l”histoire,

Spuse domnul librar, propoziția fiind reluată
De papagalul din pălăria sa transparentă,
Mare meșter e timpul, dar nici spațiul dintre noi

Nu trebuie ignorat, un vid ne apropie,

Ce aliaj minunat, vae soli, noi nu ne văităm,
Ne latră pisicile, dar nu ne pasă,
Iubito, așează-te-n inima mea,
Eu voi porni motoarele, în Venus vom zbura

Cu venele deschise.
******************************

Când singură tu alergai,

triluirind și promițând,

se scuturau cer și pământ,

pe dinăuntru, nu știai?

Vântul nu are ochi, nici trup,

vântul e șarpe orb și slut,

brățări la glezne are el,

e PARPANGHEL.

Râul lucește, alb cuțit,

e crimă că noi ne-am iubit?

Ce spadă grea cade din cer,

un fulger rece, fier.

Astfel și inimile mor,

tot mai departe-n Vărsător,

prea sunt bătrâne străzile,

prea vechi visări, doar prăzile,

nu luăm nimic, un romantism

de rozmarin.

Am să te pierd la diavol-joc,

sânge -pistolul e în toc,

faceți ceva ca să revin,

nu-s heruvim.

BMM