Autocitate

Autocitate

 

 

Ritualul poetului pe Masa procletului,

inserția, mama mia, sacru și acru,sub haina celui

profan, ca într-un han din Spessart,

palimpsest, provoacă „tulburarea” geometriei,

homerologiei, sub semnul lui André Neher,

şi a interogaţiilor acestuia,„Poate

cu luna m-am însurat,/ Poate că stelele

mi-au descântat,/ duc la păscut poemele

mele/ să mi le tundă Domnul pe ele,/ lâna

să fie de aur, s-o caute/ argonauţii şi să

mi-o laude,/ astfel poetul fără să ştie/ intră

direct în mitologie”(Mitologicală).

Discret, măcinat de  secrete, combustii spirituale şi

stăpânit de Maya, voce aparte

în peisajul liric,„Gram de nelinişte, o, Cabala,

 Cine te ştie, moarte nu are,

 Nu scriu plăcut, nu fug după ciute,

 Metafora vine ca ursul flămând.”(Prezenţă ciudată).

 Erosul şi cugetarea se îmbină, în acest efort dureros

de înţelegere.„Pe umărul stâng/ O lacrimă plâng,/

 Pe umărul drept/Tot lacrimi deşert,/ Dar tu spui numai nu/

Sau răspunzi în doi peri,/ Pentru tine eu vreau

 Să urc azi în cer,/ De acolo privind/

Să-nţeleg de ce tu/ Poţi să spui mereu

nu,/ De ce nu te conving,/ De ce-n viaţă

omătul/ şi frigul domină,/ de ce timpul ne

mătură/ cu-ntuneric, lumină/ sau lumina

e numai/ în sufletul meu,/ dacă eu nu

am suflet,/ mai avem Dumnezeu?/ Ruga

mea e îndreptată/ Spre cine, spre ce?/

Ruginite cuvinte,/ Le temps est passé!”

(Romanţă foarte târzie). E

IIdeeBMMdeeea

Samarul

 

Sam sare calul, misitul, smintitul,

Scolopendra, în schimb, mărește arenda,

Doamne, din orice, pot face o luntre,

O punte sub frunte.

Adu sacaua și fă-ne cafeaua.

Vai, ce depresie pe dale de gresie,

Sânge, dar venele sunt tăiate pe jumătate,

Vin de sabat, îl beau și  bat-tac.

Când logica moare, sângele curge spre soare,

Pământul devine adăpost pentru cei fără rost.

Verișoara mea, moartea,  s-a împlinit la trup,

Are o crupă, ca tunul lui Krupp,

Bum și baț,  totul se face laț

Bun de spânzurătoare, iertați,

Criza e trecătoare.

****************************************

De ce sunt ceea ce sunt, de ce mă doare mijlocelul,

De frig, de frică,  frivol, zice  buivol,

Strănepoții nu s-au născut,  vor fi ca mine?

Am fost ceva, apoi altceva, APOI AM REVENIT,

Am reașezat cuvintele,  a venit o gâscă în zbor,

s-a ascuns în cuptor, ne-am ospătat, vai ce păcat,

domnule Taine, domnule Renan, dați-mi un ban,

Ronul curge lent, Rinul e mai sprinten,

Pe Insula Diavolului  ajung cei fără vină,

Fără tină, în tihnă, ce lepră?

Rătăcitorule,  regăsește-mă.

BMM

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

cărţii