|
Vizionări: 165 APRIORICA
Fiecare crede că nu greșește,
dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza, Etica religiosului, , Etica omului pus în ștreang, Etica vânătorului, a vânatului, Doamne, învață-mă ce să fac. Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai, în care intră cei răi și cei buni laolaltă, spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea, de pildă, astăseară nu mai merg acasă, nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni, rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina și el îmi lăsă în palmă in bănuț pe care-l păstra să treacă Acheronul. ************************************** Eu îmi sunt părinte și mormânt, Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns, Aproape că a dispărut, este o adevărată beție A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa Cădere de pe fereastră , corecta chiar Unele mici greșeli de exprimare. ,
|
|
Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,
Acel zid, acea mimoză,
O găină și o proză,
Niște meandre, niște ceară,
Cine cere n-o să piară.
Cel ce nu văzuse- oceanul
Are-acum cecul și
banul,
Iguane vede-n vis,
Precum medicu-a prescris.
Acrobatul e frumos,
Trei costume și un os,
Ultimii la coadă-s corbul,
șalul andaluz și sorbul,
în hotel cineva moare,
dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,
o , Sesame, ai închis,
trei tăblițe cântă-n strană,
nu te-ascunde după blană,
un balaur, opt carate,
mama broaștelor curate,
animale sferoide,
șerpii nu mai fac
partide,
nici himere, nici sirene,
ia-mă Bebe, ia-mă nene,
nimfele se duc la bal,
Phoenix trage un chintal,
Monstrul Aheron e plat,
Faust este apostat,
Calul alb devine negru,
Se lipește de un cedru,
Ochi de câine tare-albaștri
Ne privesc, din pod cad aștri.
Zilele sunt număr
prim,
Mane, Tekel, Ufarsim.
Zilele, numai în versuri,
De la mers,
pluralul mersuri,
Moare cu fiecare
vers,
Ca o lacrimă de
pers.
Zic și eu ex nihilo
nihil, ceea ce
înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre,
torna, torna.
Cred în Soare și
Oțel,
Dar mai mult eu
cred în El.
Mâine va fi un
adaos
Fericit? Who knows?
Who knows?
*****************************
Cavalerul are
dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la
Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir ,
acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii
amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori
întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur
nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am
ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet,
inventez ce vreau eu,
prietenii se cam
feresc de mine,
poezia nu ajută la
nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior
pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă
cu iarba, gândește.
********************************
Copitele bat, țacv,
șac ,
Ciupercile cântă,
wrac, wrac,
Sicriele umblă,
tot, toc,
Ghețarii coboară,
loc, loc,
Râd bulevarde,
tovarășe, arde,
Cine să prade la
Prado, ei, madre,
Iubiți, totuși
caii, oamenii mor
În orice secundă
sau uneori,
Zilele trec ,
revoluții, se uită
Cine împușcă un om
sau o ciută,
Prea s-au aprins
Robespierri , Vladimiri,
Jungla se mută în
albe Sibiri.
**************************************
Apoi, frate aprioric,
Ori oprești, ori
mergi spre glorii,
Fraged visul se
usucă, ,
Unul cade, altul
urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale,
scurte
Nu ajung să ne
încurche,
Felinar electric,
bre,
Dai cu capul de cișme,
dar femeia-ți dă de toate,
carne, ghete,
brânză , lapte,
univers speculativ,
să nu șifonezi un
tiv,
trei opinii și-un
cartof,
tu comandă
Stroganoff.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu