Ascuns.între.copaci
Ascuns între copaci, în inima pădurii, mă uit înfrigurat la trupul tău, ești toată dezvelită, o zeiță supusă doar păcatului etern, noi ne iubim? Întrebi în somn, nu pot răspunde, căci eu sunt treaz și tu- în somn adânc, aud șoptirea ta, vino, iubite, spre tine vin , cu sărutări ne-acoperim, un foc ciudat. Așa spune povestea, cine știe ce este adevărat și ce e basm, trec căpriori în liniștea subțire, se-opresc privind și ei l-acest popas. Un iepure străbate-n goană pacea, e diavolul sau un trimis din rai? Tu te trezești, mă chemi cu glas de vise tulburi, eu îți răspund, crăiasă ești, sunt crai. Iar zorii vin cu lungi trompete roșii, iar din pădure nici un ram nu a rămas. Scriu orb, aud fără un sunet, te simt adânc, mă simți și tu? Nu știu. Povestea se repetă ca-ntr-o carte pe care o citesc și-o scriu cutremurat. Oprește noaptea, spune o voce, însă noaptea se duce-n zări fără hotar și fără timp. Astfel ne prelungim viața, o clipă, precum Faust eu mă rog. Erai, ai fost, mai ești, vei fi, nimeni nu-mi spune, soarele vesel râde ca un drac.
Ascuns între copaci, în inima pădurii, mă uit înfrigurat la trupul tău, ești toată dezvelită, o zeiță supusă doar păcatului etern, noi ne iubim? Întrebi în somn, nu pot răspunde, căci eu sunt treaz și tu- în somn adânc, aud șoptirea ta, vino, iubite, spre tine vin , cu sărutări ne-acoperim, un foc ciudat. Așa spune povestea, cine știe ce este adevărat și ce e basm, trec căpriori în liniștea subțire, se-opresc privind și ei l-acest popas. Un iepure străbate-n goană pacea, e diavolul sau un trimis din rai? Tu te trezești, mă chemi cu glas de vise tulburi, eu îți răspund, crăiasă ești, sunt crai. Iar zorii vin cu lungi trompete roșii, iar din pădure nici un ram nu a rămas. Scriu orb, aud fără un sunet, te simt adânc, mă simți și tu? Nu știu. Povestea se repetă ca-ntr-o carte pe care o citesc și-o scriu cutremurat. Oprește noaptea, spune o voce, însă noaptea se duce-n zări fără hotar și fără timp. Astfel ne prelungim viața, o clipă, precum Faust eu mă rog. Erai, ai fost, mai ești, vei fi, nimeni nu-mi spune, soarele vesel râde ca un drac.
***********************
Ca o ciupecă atomică îmi simt creierul. Vom inunda
planeta cu creiere și cu idei. Învinge răul doar atunci când binele e pus
deoparte, să facem, deci, transplant de
fapte. În Nebraska lider este broasca,
iar în Omaha, Maja Desnuda. Așa este Knecht? Te cheamă Josef, dar nu ești
Kafka. Apropo de Nebraska. Chiar de vom pleca de aici, nu vom ajunge nicăieri.
Pater Jakobus luă un Globus și se urcă la cer. Acolo , Castalia devine o iluzie.
La început a fost normalitatea. Adică Haosul. Din normalitate
nimic nu se naște. Creatorul este Nebunia însăși. Dimineața se scrie prima
literă, eu respir prima literară. Eu nu trebuie să caut frumusețea, ea este de
jur împrejur. O văd, ea este strâns lipită de corpul meu. Sorbim doi stropi de
cafea. Sună telefonul. E vocea primei mele iubite. Este sărutul dintâi. Totul a
intrat în muzeul de antichități. Ca și dansul. Facem un duș, uităm. Numai sexul
nu se uită. La ușă sună cineva. Zice, tâlharul, aici este tâlharul. Deschid,
îmi jefuiește tot și pleacă. De ce l-am lăsat? Era sincer.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu