Ultima clipă
a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Aakjaer
Jeppe, prozaror, poet,
Cine te
citește, nu simte regret,
Copii mâniei
fac și ei copii,
Bucuria muncii
naște bogății,
Cu toții suntem
prizonieri,
Pentru că
azi e mereu ieri,
Leu sângeros
– mănâncă bani,
Iar circu-i
plin de șobolani,
Forget,
forgive, ne reformăm,
Noi nu furăm,
doar luăm și dăm,
În ochii tăi
nimic nu moare,
Nici ursul
alb, nici Stea Polară.
Nu este Poesia, ţara
tuturor posibilităţilor? Spre ea mă îndrept, trecând peste lanţul munţilor,
ziua-i ceţoasă, graniţa e ascunsă, prieteni întâlnesc cu inima străpunsă. Acolo
nu voi avea nici paşaport, nici număr, acolo un porumbel mi se aşează pe umăr,
acolo-i voi întâlni pe Tristan Tzara, Urmuz, Geo Bogza şi un citat din Ghemara... Nu lipsesc nici poduri şi nici fluvii,
nu lipsesc nici străzile-n oraş, pentru călătorii şi heruvii ce îşi lasă
sufletul drept gaj.Vântul bate-n borul pălăriei Profesorului, îl ţune aplecat,
o poveste din copilărie pentru toată viaţa m-a marcat. Fără ţintă-ar merge
înainte, timpul e un codru vechi, virgin, pânza de păianjen, din cuvinte creşte
din înalt în rădăcini. Numai vântul trece pe sub tâmple, ce ar trebui să se
întâmple?
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu