• Comedia erorilor Îmi place frumusețea ta și puritatea ta îmi place, Păcatul de a nu iubi este mai diabolic, drace! Mefisto plânge undeva, iar șarpele este un foc nestins, Ne vine moartea blând, matern,te cheamă, o refuzi , a nins. Ea-i deghizată-n vizitiu, te biciuiește pân-la sânge, Inchizitorii sunt în noi, Mefisto, tu câștigi, nu plânge. E gândul cel mai mare hoț, pare mai prost, pervers, copilul, Un thriller e nimic când simți că te absoarbe lacom vidul. Nu-i scenă lumea, nu-s actori atât de buni să joace rolul Înșelătorului perfect, pe Don Juan îl pierde golul, Eu n-am să pierd cât timp găsesc răspuns pe buzele femeii, Cuvântul n-are nici un rost, visez legendele Egeei. Când zimbrul cu colți de argint mă va zdrobi, eu voi renaște, O fericire o plătești cu viața, ești un miel de Paște. Nu-i fericit nici Dumnezeu, el ne iubește-n pacea-i amplă, Îmi place frumusețea ta și puritatea ta de ambră. Fals suicid, se stinge gândul, noi parodiem o suferință? Dar cine știe câți ucid în ei iubirea cea mai sfântă. Ai obosit trăind, defel, un glonț în ochiul stâng, revino, Aș vrea să mă scufund în somn precum Titanicul în vinuri. Să fii și grădinar și flori, ai mâini ușoare, rece-i roua, Un chip prea alb, privești prea blând, mă fulgeră seninu-n două. Am un prieten, îl aveam, s-a aruncat din disperare, Clădirile erau prea mici, el a zburat în depărtare, De-a acolo ne scria frumos, a luat un premiu pe la Stockholm, , Dar ce folos, era mai mort, decât oricare mort, mai molcolm. Să fim prieteni, tu mi-ai spus, prietenia este sfântă, Stau în genunchi și îți cerșesc indiferența ca osândă.

• Comedia erorilor Îmi place frumusețea ta și puritatea ta îmi place, Păcatul de a nu iubi este mai diabolic, drace! Mefisto plânge undeva, iar șarpele este un foc nestins, Ne vine moartea blând, matern,te cheamă, o refuzi , a nins. Ea-i deghizată-n vizitiu, te biciuiește pân-la sânge, Inchizitorii sunt în noi, Mefisto, tu câștigi, nu plânge. E gândul cel mai mare hoț, pare mai prost, pervers, copilul, Un thriller e nimic când simți că te absoarbe lacom vidul. Nu-i scenă lumea, nu-s actori atât de buni să joace rolul Înșelătorului perfect, pe Don Juan îl pierde golul, Eu n-am să pierd cât timp găsesc răspuns pe buzele femeii, Cuvântul n-are nici un rost, visez legendele Egeei. Când zimbrul cu colți de argint mă va zdrobi, eu voi renaște, O fericire o plătești cu viața, ești un miel de Paște. Nu-i fericit nici Dumnezeu, el ne iubește-n pacea-i amplă, Îmi place frumusețea ta și puritatea ta de ambră. Fals suicid, se stinge gândul, noi parodiem o suferință? Dar cine știe câți ucid în ei iubirea cea mai sfântă. Ai obosit trăind, defel, un glonț în ochiul stâng, revino, Aș vrea să mă scufund în somn precum Titanicul în vinuri. Să fii și grădinar și flori, ai mâini ușoare, rece-i roua, Un chip prea alb, privești prea blând, mă fulgeră seninu-n două. Am un prieten, îl aveam, s-a aruncat din disperare, Clădirile erau prea mici, el a zburat în depărtare, De-a acolo ne scria frumos, a luat un premiu pe la Stockholm, , Dar ce folos, era mai mort, decât oricare mort, mai molcolm. Să fim prieteni, tu mi-ai spus, prietenia este sfântă, Stau în genunchi și îți cerșesc indiferența ca osândă. • BORIS MARIAN