Teama de propriile gânduri

Teama de propriile gânduri _______________________________ Teama de propriile gânduri Te poate duce în scânduri, Propria ta poezie să fie o nerozie? Dar o iubești. Ca pe o femeie plină cu defecte. Viața se subțiază mereu, narcoticele Te fac transparent, gândurile se văd ca oasele la radiografie, știu că trăiești, iubito, deși vrei să mori în ochii mei, nu vrei să fii iubită de mine, ei și? Sub stâncile roșii sângerez, scriu poeme De izgonire a duhului rău, nereidele te duc în adâncuri, Asiști la propriul înec, ei și? Între pasiune și durere este o conlucrare firească. Nu căutați femeia, anchetați-o, va spune totul în afară de adevărul simplu. De obicei , dimineața, ne îmbrăcăm cu un fals caracter, Seara îl scoatem , iar eu cobor în aceeași fântână, Am să-ți povestesc un vis, doar ascultă. Semnele înstrăinării duc spre iad, asta e sigur.