Confuzii

Confuzii

”De frumusețea ei se temeau
Calomniind-o în șoaptă,
Erau atrași, dar temerea îi gonea departe,
În nopțile fără lună delirau dorind-o supusă,
Întunericul își punea brațul pe fruntea lor
și umilința se culca lângă ei scârbindu-i de ei înșiși”,
povestea profesorul,
”Era frumoasă cum niciodată frigul n-a strălucit
Mai frumos în lumina de gheață,
Ea a venit, a îngenuncheat sub cerul pustiit de uimire,
aveam cea mai cumplită armă împotriva ei,
iubirea fără teamă”, mai adăugă profesorul fericit
în clipa în care pe ușă năvăli un zdrahon de femeie strigând-
” Iar te lauzi, bețiv nenorocit, hai acasă,
Mă scuzați, v-am confundat, scuzați-mă”.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

 

Todo la vivo que passa

Prin porțile  ultime, vai,

Gândește omul când pleacă

În dricul străvechi, tras de cai.

Oare închis-am eu ușa,

 nu-mi fură nimeni poemul?

Râde calul, iar roate

Saltă zvârlind cremalierul.

 

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Bal la palat și orchestra

același marș  suie-n aer,

acelașii Radetzky de care

n-a auzit nici un fraier.

Apoi singuratic poetul,

La mic-adâncime respiră

gazul putreziciunii

și scrie o nouă satiră.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

I love you  so and only you,

Să nu spui da, să nu spui nu,

Ne întâlnim, ne despărțim,

Citind pe Anais Nin, apoi

Pe Jelinek, un-doi,

Nu comentăm ,așa o fi

În lumea celor veșnic vii,

În mine ești, tu nu vei ști

Ce mult te așteptam să vii,

De poarta Purgatoriului,

Voi trece, te las dorului.

BORIS MARIAN