La priveghi

La priveghi

 

Uno

La priveghi, privighetoarea cântă cu lacrimi,

Picuri de lună adună, o amăgire, marmura

Sărută fântânile,în grădini, copilele

Se dăruie zburătorului, clopote anunță pedeapsa.

Dar iubirea are un curaj de neînfrânt,

Copacii mereu se sărută, nu se mai satură,

Nemărginiri imposibile, de jur-împrejur,

Ritmuri de ceasornic, crinii urcă nestingheriți,

Ferindu-și aripile de mângâierea păianjenului- soare,

Ferice-aș muri în beția luminii.  

 

Due

Iubește-ți aproapele, îngână  bigotul,

Cel cu două capete și doi idoli în ochi,

În locul Domnului el are o mie de idoli,

Pe ei îi sărută conform calendarelor vechi.

Să nu ucizi, repetă el, dar el scuipă

În sufletul semenului otrava inimii verzi,

El postește, apoi se înfruptă din carnea și sângele

 Aproapelui său, pe cine prostește el?

Pe sine însuși, Îl ucide Mesia de o mie de ori,

Dând vina pe urmașii lui Moise, îl ucide pe Lorca,

Spunând că așa-i la război, caii sunt negri,

Copitele-s negre, lapte negru îi dă să bea lui Celan,

Bigotul are doar plumb în vene, ay, spune Lorca

Ce steaguri negre atârnă pe la răscruci?

BORIS MARIAN