Misterioșii hazari

Misterioșii hazari Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf, Viața e lentă cu inexistenții, Luna nici nu există. O rochie ce nu rezistă. Fotografiile din creier s-au șters. În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți. Cuțitele de argint așteaptă în scrin mâini puternice. Orice întrebare miroase a mosc și a liliac. Opera privighetorii nu a fost tipărită. Copile, tu nu ești veșnic, dar ocolești întrebarea. Plânsul este muzical și matematic. Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori. Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci . Când toți plâng, cine mai este sincer? Hai , îmi spuse fata de la intrare, Fugim în desiș, va trebui să te sărut. Așa mi-a porunci Stăpânul. Despre hazari , nimic. BORIS MARIAN