Într-o noapte

Într-o noapte Într-o noapte m-am trezit absolut singur, Fără amintiri, fără cuvinte, am gemut, mi-a răspuns un câine la mari depărtări. Am iubit eu, oare? Am avut prieteni, oare? M-am născut singur, unde sunt părinții mei? Unde mă aflu? În jurul meu numai cărți. Suflete moarte. Nu se poate trăi doar din cărți. Am început să caut pe întuneric. Am dat tot de mine. Oare, voi n-ați avut astfel de nopți? De ce tăceți? De ce trebuie să murim de atâtea ori Ca să recunoaștem simplu – da avem nevoie de dragoste? Dimineața totul era ok. Sau părea ok. Cât invidiez nebunii cu lumile lor imaginare. BORIS MARIAN