Vasile trei
L-am
întrebat pe Vasile ce este bătrânețea.
Mi-a spus,
este vremea când te scoli noaptea
și-ți măsori
pulsul, tensiunea, după un vis greu
pe care-l
împingi ca Sisisf către culme.
Și ce este
dincolo? Acolo e moartea,
Dar nu te
gândi, lasă-mi doar mie gândul acesta,
Zâmbi Vasile
și eu l-am îmbrățișat ca pe un frate.
Vasile avea
o lacrimă-n colțul ochiului drept.
M-am culcat
la loc și Domnul mi-a dat încă o zi, apoi încă una.
Am tăcut amândoi. El a rămas să-și scrie poemele
triste.
Eu am visat
cum alergam peste dealuri, la Solca, În copilărie.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Și se făcea
și se-ntâmpla că Vasilică iar pleca,
În mult
abrupții munții Anzi
Să lupte el
cu unii granzi
Ai dulcei,
albei cocaine
Aduse greu
din sudul Chinei,
De unde vine
și chinina
Care ne
umflă nouă splina,
Că vânătoarea
de caimani
n-aduce prea
mulți gologani,
așa credea
bravul Vasile
pierzând din
dragoste trei kile,
în viața
asta ca o oază
te
mulțumești chiar cu o frază
scăpată-n
apogeu erotic
de-un
cavaler fost vizi-gotic.
Din ce se
naște arta, nene?
Din gene
false ori din… gene.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu