Înaintea exp…

Înaintea  exp…

 

Înaintea expirării , că toți expirăm cândva,

Vom sta de vorbă, în spatele vitraliului,

Acolo unde umblă sfinții,

Palmele îmi amorțesc, creierul,

o veveriță-n cercul ei de sârmă,

luminiscență, mă-nchin ție.

Clipe de frumoasă convalescență, înaintea expirării.

Brusc, vitraliul se prăbușește,

Lumina se năpustește ca un taur,

Iar eu sunt toreadorul jertfit.

 Rămâneți cu bine, privighetorilor,

Priveghetorilor, până și lui Mopete

I se scurse o lacrimă.

Nu știu dacă tatăl a citit scrisoarea lui Kafka,

Eu am încercat de o mie de ori să-i scriu fiului.

Îl iubesc și nu pot comunica, de ce?

Nu sunt un model în nimic, scriu,

Nu pot fi un tată-erou, fiii, da, din păcate.

Anii sunt mereu dușmanii mei,

La început eram prea tânăr, acum sunt

Prea bătrân. Să nu facem pe grozavii.

Trenul scârțăie, este din 41,

Avionul trepidează, are și el o vechime.

N-am fost un plângăcios, mi-ar fi rușine,

Dar nici falsii eroi nu  mă  conving.

Fiul meu, du-mă la malul mării,

Lasă-mă să mă depărtez în apele materne.

BORIS MARIAN