Cetățeanul
VASILE
Vasile avea o fire ciudată. Lucra la societate de pompe funebre. La ora zece fix
punea salam, o votcă, o pâine pe capacul unui coșciug din brad proaspăt tăiat.
Nu invita pe nimeni la masă. După ce mânca, fuma în tăcere o țigară, apoi își relua
munca. Gândea. Totul părea normal. Îi
muriseră toate rudele apropiate, inclusiv nevasta. Afară fulguia. Poștașul îi
aduse o scrisoare. Era pe numele lui, dar din ceea ce scria pe foile din plic
nu se înțelegea că este vorba despre el. Cineva îl amenința cu un proces de
calomnie, îi cerea daune. Trebuia să fie prezent în ziua H, la Tribunalul din orașul X, la ora zece
dimineața, sala Y, completul Z. Își
aminti că în tinerețe avusese un
conflict cu un coleg, dar era o poveste veche. În ziua anunțată se duse la
gară, luă trenul și la zece fix era în fața Tribunalului. Ușa era închisă.
Afară ningea intens. A bătut la ușă, nimic. Se uită mai atent la intrare, în
locul destinat programului de lucru era un anunț. Tribunalul s-a mutat în
strada B. NU știa strada, trecători nicăieri. A pornit-o în derută. Un grup de
vagabonzi îl atacă , îi luă geanta, paltonul, ghetele, căciula, l-au lăsat în
cămașă și pantaloni. A început să tremure. O mașină luxoasă se opri în dreptul
său și o mână îi făcu semn să se apropie. O mână de damă, albă, fără
mănușă. Ce faci, nene, pe aici? De ce
umbli dezbrăcat? I-a spus cucoanei ce a pățit. Șoferul, un tânăr de vreo
douăzeci și ceva de ani începu să râdă.
Urcă, îi spuse scurt cucoana. Nu-l
întrebă cu ce se ocupă. Mașina se opri în fața unei vile arătoase. I se oferi o cameră la subsol, mâncare și
vin. Nimeni nu-l întreba nimic. I-au adus haine, lenjerie de pat. În cameră era
o mică bibliotecă, o masă mică, un scaun, iar sub tavan un geamlâc. Părea o cameră de student
–chiriaș. Se simțea ca un ostatic. Grupul sanitar era chiar alături. Pe la
orele unsprezece, seara, apăru și cucoana. Sunt Suzana, spuse ea, soțul meu a
murit de curând, dar mă vizitează uneori, face gălăgie aici, în subsol. Vreau
să mă păzești. Ai aici o lopată, dacă te
amenință, îl lovești. Oricum este mort. Cucoana dispăru. Reveni după câteva
zile. A fost cineva pe aici? Nu, spuse Vasile. Bun, la noapte vin eu să te vizitez,
nu te speria. Ești încă bărbat? Cred că da. Bine, verificăm. Cucoana veni mai
pe seară și se iubiră toată noaptea. Brusc, Vasile se trezi. Adormise cu capul
pe capacul sicriului.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu