Cum a murit Sică
Sică mi-a fost coleg de birou prin anii 70. Suferea de ulcer, avusese și o meningită,
dar nu de asta a murit. Era un tip
capabil, muncea mult la un articol, avea un mod nemțesc de a se documenta.
Ciudate erau accesele sale de furie. În rest
era un coleg agreabil, cu mult umor, îi plăcea engleza, îmi recita din
Shakespeare – „ But Brutus is a honorable
man”, repeta cuvintele lui
Antonius din drama „ Iulius Caesar”. Îmi
povestea cât de mult a curtat-o pe viitoarea soție, o compara cu Marina
Vlady. A urmărit-o peste tot, ea nu-l dorea, el căuta să afle cine îi sunt rivalii,
după insistențe și umilințe la care altul nu ar fi recurs, a
reușit să facă nunta cu ea, au avut un băiat. Nu știu ce relații aveau. Se pare
că nu prea bune. Admirat de unele colege de la serviciu, Sică și-a creat un grup propriu, adică două fete și un alt coleg , Tache, cu care
mergeau la munte. Nevasta nu era de acord, Sică nu mai ținea atât de mult la
ea, pleca în week-end-uri în munți. Ultima excursie i-a fost fatală. După o
ceartă cu nevasta, a pornit într-o sâmbătă dimineața cu grupul său, au urcat pe
un platou, apoi au luat-o pe o potecă îngustă, a început un viscol, Sică , mai
curajos a luat-o înainte, iar la un moment dat s-a auzit un strigăt, Sică a dispărut.
Colegii l-au strigat, l-au căutat,
găsindu-l, în fine, într-o vale , lângă
o stâncă, avea capul spart și horcăia. Au început să strige după ajutor. A apărut
un cioban, s-a uitat la Sică, a zis că nu au cu ce să-l ajute, ploaia era
violentă, cu fulgere, i-a condus la stână și au dormit acolo peste noapte. A
doua zi au coborât și au anunțat
poliția, procuratura. Ajunși la București, după ce au semnat declarațiile cerute
au revenit la serviciu destul de abătuți. În special fetele, eu cred că îl
iubeau pe Sică. Își reproșau că nu au
stat lângă el în noaptea în care a murit. Tatăl lui Sică a intentat un proces
colegilor lui Sică, dar acțiunea a fost respinsă, neavând suport. După circa un an, nevasta lui Sică
s-a recăsătorit cu un ofițer, băiatul îi spunea deja „tată”. Sică a dispărut
definitiv. Desigur nu pentru părinți. Mama lui a murit la scurt timp de cancer,
tatăl a rămas singur, mai venea nepoțelul în vizită. Era un copil isteț, eu
m-am mutat din cartier, am schimbat serviciul, m-am întâlnit uneori cu fostele colege. Nu mai voiau să discute
despre Sică. Mortul este un mort. Din miliarde de morți. „But Brutus is a honorable
man”, îi aud și acum vocea. Era tot ce îmi mai aminteam, tatăl lui Sică era în continuare convins că cele două colege erau vinovate de moartea
fiului. Poate ca o consolare. Punct.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu