Lebăda neagră

Lebăda neagră

 

Prin visul meu trece o lebădă neagră,

Printre lebede este cea mai vizibilă,

Ea poartă amintirile mele,

Loviți-o cu pietre, ea nu se va feri,

Aveam  cândva un bordei din ramuri de alun,

Cineva l-a profanat, au trântit un bloc peste el,

Blocul  greu al indiferenței, cineva a râs  roz-bombon,

Trece cavalerul cu pieptul rece, platoșă,

Sub platoșă – nimic, un mic cavou,

În zadar s-a irosit laptele matern pentru unii eroi,

Ca și lacrimile, buzunarele memoriei s-au golit,

Dumnezeu știe pentru  ce mau scriu versuri,

O, El știe, dar nu-mi spune acum, scriu  așa cum inima

Bate în neștire și necunoaștere până la istovire,

Nu sunt bani, zice unul, nu este aer, zice altul,

Nici pomi, nici căpușe, doar  fumuri și aburi,

Poetul are nevoie de o dietă, de o trietă, de o poetă,

Independența și virginitatea se pierd

 cu ușurința trecerii  pe roșu, nu te enerva,

cată unanimitatea de aur, renunță treptat la organe,

unuia dă-i ochii, altuia inima, rinichii, creierul,

toate sunt bune, vei fi mai fericit în trupurile

celor ce caută salvarea.

BORIS MARIAN