Trei

Trei Erau zile groaznice, căzuse din cer o molimă. Spectrul se strecura în orășel din țări depărtate, din Asia. Bântuia ziua-n amiaza mare. Cine mai putea socoti numărul victimelor? Mic și mare, tânăr și bătrân cădeau ca spicele. Păzitorii cadavrelor și groparii și-au încetat activitatea, nu mai făceau față. Din case răzbăteau gemete, apoi liniște. Umbre rătăceau încoace și încolo. Se adunară credincioșii la un loc cu păcătoșii, așa a voit Înțeleptul. O frică necunoscută cuprinse adunarea. Înțeleptul citi numele celor morți. Mai bine citea numele celor vii, erau mai puțini. Așa a ținut adunarea mai mult de trei ceasuri. Câțiva din cei prezență căzură adăugându-și numele în lista decedaților. Vai și amar. Gazetele băteau încă toba cu divorțuri, violuri, accidente rutiere, amenzi, procente, comisioane, etc. M-am trezit din somn. Nu era nicio molimă. Visasem ceva din secolul XVI. Am râs cu poftă, am luat zgarda câinelui Lord, i-am pus-o pe gât și am pornit la plimbare. Doamne, frumoasă e viața. știam că noaptea următoare voi visa același lucru. M-am hotărât să nu mai dorm. Imposibil. Trăiam, mâncam, plângeam. Într-o noapte a venit un înger și m-a îtrebat – ce dorești, păcătosule? O fecioară, îngere, o fecioară curată ca lacrima. Dormi și mâine ea va veni cu ziarul pe care-l citești. Așa s-a întâmplat. Asta a fost acum cincizeci de ani. Alături de mine este trimeasa îngerului. Ne iubim și scriem versuri fie în gând , fie pe computer. Versuri de doi bani, cine are nevoie de ele? Doar molima să nu revină. *************************************************** Îl iubeau colegii. Niciodată nu se arăta mândru și mai avea un dar – cânta. În nopțile de iarnă se adunau în jurul lui și-l rugau să cânte. Fiecare învăța câte una din melodiile sale. Le compunea chiar el. Uneori simțeai fericirea, alteori zvâcnirile unei dureri profunde. Gata de drum, gata de sacrificiu, spuneau cântecele, fiecare suflă funinginea de pe coșul său….Să zburăm undeva, sus, unde au trăit marii savanți din sud, din apus. Cu timpul, colegii au observat că prietenul lor se stinge, mai bine zis slăbea, iar obrajii erau roșii de febră. Părea o flacără cu termen scurt. Părea bolnav, dar el ascundea pasiunea pe care i-o trezise o fată ce locuia peste drum de școală. Unii spuneau că ar trebui să-l vadă un doctor. Au adus un student la medicină care a confirmat presupunerile colegilor. Bietul muzicant a murit, fata de vizavi nu i-a împărtășit iubirea. Doar două lacrimi s-au scurs din ochii ei, la întoarcerea de la cimitir. ***************************************************** Această istorisire se naște numai de Paște, Din îndoială, din nedumerire, din nedormire, Din ghinion, din ghidon, Miquelon, Nu mă du în ispită, sex, bex, rex, keks, Teliatina, ce dulce sună, kinjal, un chin de jale, Cum au ucis-o pe Hanna? Eu am ajuns la Hamburg, Hanna. Am ajuns în Miquelon. Capcana era o cană cu cap, laptele mamei s-a risipit pe cer. De aceea privesc seara bolta și mă rog. Încerc. Se spune că Dumnezeu era Femeie, spunea Alban Berg. B.MARIAN