Ciudățenii Mergeam cu un prieten în lift, brusc, el s-a întors cu fața la mine, avea părul și fața ca focul, liftul zbură dincolo de ultimul etaj, cine ești? L-am întrebat. Sunt Stalex. Mințea, Stalex este o matahală simpatică, mâncător de poeți, scoate sunete prudente, decente, pe lângă el ard pomii și somnii, el doar aude muzica pașilor, el recunoaște mersul trăpașilor, gheața se sparge, liftul tot urcă, pietrele patriei gem din adânc, precum rinichii, precum rechinii, șira spinării doare poe rând. Secol jalnic, douăș”unu, bune cărți pentru copii, dar adulții mor de sete, nu au cărți,nici jucării. Dorm în fiece clipă, astfel se moare treptat, nici delfinii nu cunosc trucul. Liftul merge. Bem ceai. Ne iubim în taină. Ne iubim în lift, femeia a luat locul lui Stalex, o femeie fără de preț. Totul pare ciudat. Eu, care mă pregătema pentru iad, iată-mă aproape de rai. Am câștigat liniștea, am pierdut o piesă de teatru. Vulturii vor liniște. Femeia îmi spune – ssst! Poezia mea hermafrodită, unde fugi? Liftul urcă. Stalex s-a evaporat. Am fost, n-am fost, dar v-am iubit. Sunt purtat de un drac într-un dric, la trick-track. Trupul nu-mi aparține. Desenz ochi, ai mei, ai tăi, nimeni nu-și cunoaște ochii. Poate ne-am spus prea multe, a venit rațiunea să ne amendeze. Inimile noastre stau la uscat. Lumina surâde în bătaie de joc. Nu sunt trist, sunt sub-realist. Înviu și mor, depind doar de cuvânt. În care punct al sferei am poposit? Nu ascultați aceste șiruri fără șir, nu, aveți alte munci de-ndeplinit. Doar Stalex mă ascultă, bietyl Stalex. Clovnul Stalex. Dar unde auzii cuvântul sacru? Warte nur balde…Cine dorește despărțirea? Mereu am îndrăgit această culme. Acolo era Annabel Lee, oare? Vântu-a bătut în geamuri ca un hoț. Mai știe cineva când zorii vin? Din clipe se alcătuiește veșnicia. Mari străzi de liniște în jur. Neprihănitul suflet acum se-apropia. BMM