Atila Pe-un perete am pus doar poze cu tine, La bază crescu un firav mărăcine, Este semn că exiști și că eu mai exist, Am venit, un cocor rătăcit din Egipt. M-ai primit , radiai ca un mac rupt prea brusc, Cei iviți cam prin mai au ceva înnăscut, Au R magnetique, mă lipesc , zece bani, Moștenire dedic trei poeme pe an, Cu trei ochi te privesc, cu privirea ajung, Unde nimeni nu fu, în altarul burgund. ************************************ Mă urmărește moartea peste tot, Ne întâlnim întâmplător, tot cu netot, Ea – mână grea, eu nu mă las, O păcălesc, o duc de nas, Caut arme noi, ea se retrage, În alte nopți aud cum rage, Eu nu știu când s-o termina Acest coșmar de cinema. Frica depășită 1. Profet e cel ce minte viitorul, Eu îl iubesc cum mi-aș iubi odorul, Voință depășită de voință, ... Adio, draga mea ființă. Am depășit și frica și realul, Eu am reinventat trăsura, calul, Mă reîntorc mereu la punctul zero, De nu sunt Zeus, poate tu ești , Hero. Iubim ce-i trecător, dar și etern, La fel și raiul, viața în infern, Așa cum Dante nu este Jules Verne, Nici eu nu sunt zăpada, cern. . 2. Sensul basmului cu plus, Pulsul crește , luna-i sus, Eu înaintez prin nori, Pasul doi și trei viori. Elefant bătrân se joacă, șifonierul e o barcă, rochii triste greu plutesc dinspre Gibraltar spre vest. Creierul fotografiat Pare-un șoarece speriat, În mănușa de mătase Al Rashid se îmbătase. Eu sunt grâul, tu- secară, Mă călcați să nu mă doară, Moartea eu o cunoșteam, Sărutând acum un an. 3. Despre tăcere n-am ce vorbi, Diavolul știe, to be, not to be, Fără haine de gală eu vin Să povestesc de Nastratin, De Odiseu, de Magellan, Cum am uitat tinerii ani, Haos și ordine, ce-nsemnătate Au, când iubirea inundă cetatea. Zâne fantome, nude fecioare, Fauni, Dionis iubind cu ardoare, Filozofie stearpă, morală, Eternitatea nu are școală. BORIS MARIAN .