Minuni

Minunile paralele Pe când un om, în miezul vieții lui, Plecă într-un voiaj la Covurlui, Trecu printr-o pădure-ntunecată, Acolo se-mbătă , făcând-o lată. Pierdu cărarea, a zărit o nimfă Cu totul goală, îi păru mai simplă, Dar drăgăstoasă, au făcut copii Bruneți-verzui, iar unii arămii. Se minunau și tatăl, mama, luna, Doar Dumnezeu le explică minunea – Unde trăiești, acolo se iubesc Pădurea, fiarele cu neamul omenesc. ……………………………………….. Fetele-și iubesc tații, Băieții caută opusul mamei, Harpa de argint vibrează În pieptul fiecăruia, Surâdem, murim, Sărut glezna femeii Conform obiceiului oriental, Iubesc femeile înalte, Ele nu mă iubesc, Dar mie nu-mi pasă, E la fel cum ai vrea să mergi La New York, știind că acolo Nu te va lua nimeni în seamă, Dar ești fericit. Vezi Statuia Libertății . De aici începe un alt poem. …………………………………. S-a făcut pace, lupul a sfâșiat oaia, Capra a mâncat varza, Așa este normal, Cineva a călcat sub talpă ghiocelul, Dar el a crescut în anul următor. Ș.a.m.d. BORIS MARIAN Minuni O persoană respectabilă, aflată la mii de kilometri, undeva pe malul Oceanului Atlantic, m-a rugat să o penetrez. Neavând o rachetă în dotare, nu am avut posibilitatea să-i satisfac dorința, dar îi dedic aceste rânduri scrise cu durere sinceră. Pe lângă boala de care suferă și pe care o înțeleg , cred că persoana respectivă suferă și de unele tulburări mentale. Am trecut și eu pe lângă moarte prin anii 88-89 ai veacului trecut, mi-am pus capăt zilelor, apoi am reînviat la Spitalul de Urgență Floreasca, secția sinucigași. Am fugit de acolo. Pe drum un glonț mi-a străpuns măseaua de minte. Am mers la un doctor care mi-a smuls restul de măsea și mi-a produs o paralizie totală. Am chemat un jandarm să mă aresteze. Omul a văzut că nu sunt în toate mințile și mi-a aplicat un pumn în partea opusă, aducă în cadranul unu, cum spun dentiștii. Am protestat și am fost dus la Prefectură. Aici am produs o revoltă generală în urma căreia a căzut dictatorul. Eram liber, dar fără față. Kur korcea kendon, spun albanezii, ky qyet malor i juglindjes. NU știe nimeni ce vreau să spun. Când korcea cântă, munții duc cântul și țara întreagă, așa s-ar traduce. Luna a răsărit, în juru-i a albit, câmpii și munții și apele-n val, hai luminează-mi chipul oval. Să-ndemni pe îndrăgostiți, vâslind în barca lor, să nu repete greșelile străbunilor. Într-o frumoasă zi de mai, printre flori, pe atunci mă legănai, flori de mai visat-am pentru tine, fericire adus-ai pentru mine. Să fie lăudat apusul care se prelungește peste lac, să credem în această amânare a scoarței cerebrale crescute pe copac. Me mal kujttoj rinine, dje nene e gjore priste, nu înțelegeți. Este durerea. Vine ziua în care imperiul în care intri e propriul tă Iei un virus , îl pui în apă, un virus, Se mișcă la fel ca un spermatozoid,Unul vine din Adriatica, precum împăratul lui Yourcenar, Iau virusul, îl izolez, ies doi, trei, așa s-a născut omul. Șapte ani am fost suspendat de un fir de păianjen, Deasupra mării, vine un delfin păros , spune, Băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența, Marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările, Din fluvii s-a format marea, pornesc înot ca o amoebă, Artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest, Cochilia artistului, înconștiență bătută de rumoare și cadență, Înlătura artistul, îngrijise grădina albă de narcise, atașament, Dar ce contează-n timp? Ananis Nin pe tine nu te schimb.La Londra erai una, la New York te preschimbai în virtualul rock, Durere din cuptorul de dorinți, Anais Nin ești nudă și colinzi Prin sufletul bărbaților-femei, ai fost mereu în patru sau în trei, Sau un a singură, Ofelia, lângă tine este un rai perfect pentru jivine. BORIS MARIAN . | Acest text îţi aparţine: Poţi edita/corecta acest text. . |