joi, 24 iulie 2014
Hoțul de suflete
Nu sunt eu acela. Ba aș spune că mie mi s-au furat sentimentele. Impetuos, depuneam la picioarele iubitei un covor cu briliante , apoi rămâneam singur bătând din buze. Cititorul va spune aha, te răzbuni. Nu. În anul întâi am fugit după o fată prin tot județul Ilfov, era în practică, studentă fiind la filozofie, făcea practică agricolă. Am ajuns într-o comună, eram plin de ulei de la un tractor care mă adusese acolo fata m-a întrebat de ce ai venit? Chiar, de ce am venit? Voiam s-o iau de nevastă. În anul trei m-am îndrăgostit de o minionă ( acum este ca o gogoașă) , am plecat la studii în capitala socialismului mondial, după un an, am revenit, fata m-a întrebat de ce ai venit? Și cu ea voiam să mă însor. De aceea eu nu râd de sentimentele nimănui și înțeleg și starea sinucigașilor din dragoste. Mi-am iubit părinții, simt cum mă ocrotesc de undeva din înalturi, dar la moartea tatălui meu nu am vărsat o lacrimă. Eu aveam 19 ani, el 50, mi se părea ceva absurd și nedrept. Pe atunci nu mă gândeam la Dumnezeu, la viața de apoi. Stăteam cu o fată pe dealul Cociocului, în spatele Crematoriului Cenușa. Ea plângea. De ce plângi? Ea mi-a răspuns mă gândesc și la tatăl meu, să nu moară. Din motive nesemnificative, ne-am despărțit ceva mai târziu, ea spunea că nu va fi niciodată soția mea, pentru că eu am o fire dominatoare. Nu știu de ce, întotdeauna m-am gândit la însurătoare. Prietenii râdeau de mine, dar s-au însurat și ei. Ei bine, fata aceea a plecat cu soțul în SUA, a revenit după zeci de ani la București, ne-am întâlnit la o cofetărie, era crispată, nu prea frumoasă, mi-a spus tu ai fost primul meu eșec în dragoste. Am tăcut, mă gândeam cum or fi fost celelalte eșecuri. Ea lucrează la Departamentul de Stat, e specialistă în limbi străine.
A doua și nu ultima este pasiunea pentru scris. Geo Dumitrescu mi-a spus că am talent și că își pune mari speranțe în mine. Cu puțin timp înainte de moartea sa, mi-a spus la telefon ce ai făcut cu acele speranțe? Eu știu ce aștepta de la mine? Ilie Constantin a zis ai talent, te public. Grigore Hagiu iar ai venit cu poezele? Dan Laurențiu poezia dumitale nu cântă. A lui cânta. Cornel Regman poezie gnomică, adică moralistă. Florin Mugur nu ai personalitate, dar poți s-o construiești. Nina Cassian ai o sinceritate cuceritoare. Maria Banuș - am găsit grăunțe de aur în poezia dumitale, nu căuta efecte prin rimă. Geo Bogza ești poet, dragul meu. Alex Ștefănescu de ce nu se scrie despre Boris Marian? Nu știe să-și administreze opera. Gh. Grigurcu un pedagog liric. Marian Popa poet obsedat de Holocaust, Henri Zalis arderea de sine concentrează lupta cu demonia ( amintește de Tzara,Urmuz, Bogza), Zoltan Terner - poet periculos, Baruch Cohen- un Heine al zilelor noastre ( aici mă abțin), ș.a.
Dacă m-aș lua după elogiile de pe Net, 90% dintre autori sunt geniali, restul- zero barat.
M-am convins de un lucru între intenție și realizare este o prăpastie pe care nu o trec mulți. Sinceritatea, atât de importantă în viață, nu ajută cu nimic în artă. Cititorul poate să se supere. Cine știe ce este în mintea unui violonist genial? Poate nu este nimic în afara unei concentrări extraordinare asupra notelor. Asta este arta. Când iubești ceva sau pe cineva să nu întrebi DE CE? În acel moment Dumnezeu se retrage.
BORIS MARIAN
. |
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu