Mers nesigur
Bătrânului îi căzu capul, parcă lovit de paloșul unui călău. Ceasul bătu miezul pâinii, nu suntem dornici
de coșciug, strigau locatarii din cimitirul Invierii, libertate strigau ocnașii,
un șoarece chițăi, dreptate, doamna Loty coborî din trăsură, temele dominante
ale dominoului politic – blândețe și smerenie, iuțeala mâinii și somnul opiniei
publice, ai răpciugă, spune-o rugă, întâmplător se nasc cântecele, precum
munții după o erupție, acum mâinile profesorului se odihneau pe pieptul său, numai al său, apoi, brusc se ridică în
patru oase, în mijlocul ceremoniei, când sicriul cobora în cuptorul
crematoriului, profesorul sări peste balustradă și dus a fost. Era văzut apoi,
luni de zile circulând cu un mers nesigur prin Capitală. Cerea bani pentru medicamente, dar îi bea. A face bine cu amănuntul, nu pe tânjeală,
propovăduia el, a-l finisa, a-l personifica, a i te dedica, dedițelule, puiule,
scoală-te. Gândurile noastre îl îmbrânceau, neisprăviților , striga el supărat,
ne împărțea palme, noi le primeam bucuroși. O pușcă veche s-a descărcat , în
acest timp, într-un apartament luxos, ce aparținuse unui Cantacuzin, inima s-a
înălțat peste turnul cu porumbei, zâmbetul s-a risipit, ca un nor fără ploaie,
Onorata Curte cu Juri a rămas împietrită. Glonțul nimerise chiar în fruntea
unui judecător din vechea generație, de
dinainte de 23 august, libertate ne-a
adus. Uresese –bastion al ce mai e, urla
mulțimea. Ah, natura eterogenă a câmpului magnetic, macii cresc numai în capul
poeților. O propoziție descriptivă ne tot urmărește ca un câine, uite de aia am
eu un mers nesigur. Dobranici deti.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu