Labirintul

Labirintul

 

Știți ce este labirintita? Eu am avut, nu vă spun. La începutul anului 19XX, un mic grup a rămas blocat. De atunci ei așteaptă. Care ei? Veți afla. Au pătruns în labirint, s-au pierdut prin peșteri,  unii s-au căsătorit între ei. Au construit un oraș în stâncă. Ziarul THE TIMES  a descris cu lux de amănunte aventura. Cine a citit a fost trimis în Siberia. Nu căutăm cele mai bune soluții, a spus  Conducătorul, pufăind din trabuc. Fumul îi cuprindea gâtul ca un braț de copil. Nu scăpa nici un amănunt, adăugă Conductorul, capul de cerb din cabinetul său mișcă din coarne, aprobativ. Un plumb căzu din pistolul turcesc. Caută să înțelegi  greșelile adversarului, înainte ca el să le sesizeze.  Cineva asculta de sub birou. Conducătorul trase un șut cu cizma neîndemânatecului  agent. Se auzi un icnet surd. Omul avea discopatie. Trebuia împușcat. Ne aflăm în centrul lumii. Buricul pământului. Pe zidul Kremlinului este desenat un taur incolor.Înj linii subțiri, le ștergi, taurul dispare, dar el se află în provinciile marelui imperiu. Portretul Conducătorului a apărut pe o față de masă soioasă, într-un local din Old Compton Street. A murit mama, șopti un copil, vorbind cu fața de masă. De sub masă ieșiră doi civili, luară copilul. L-au dus în Labirint. Când te gândești că totul a plecat de la argintiu în sus. Gerul fusese abolit, sângele curgea șiroaie pe străzile în pantă. Iar grupa de turiști se mai afla în  peșterile labirintice.  Conducătorul începe cu sine și sfârșește cu sine. Nihil sine… cine?  Malum est absentia boni. Apele se scurgeau în centrul Pământului. A dispărut Conducătorul ca o frunză. Strigăm după libertate, dar nu gândim liberi. Ne ascundem gândurile, le prostituăm, le batjocorim.  Indiferența este un pietroi pe mormântul speranței. Ai două arme – rațiunea  și credința, scriitorii plagiază propria lume, nescriitorii  nu au ce plagia.  Singura calitate – personalitatea.  Cei slabi pot fi foarte răi, este singura lor șansă. Să nu ridicăm piatra  când altul este mai bun. Cu cât urci vezi mai bine. Pe ce urci ? Pe propriile trepte ale conștiinței tale. Lasă-i pe ceilalți să trăiască, te vor lăsa și ei. Nu reacționa imediat la orice atac.  Totul la timpul său. Nu este de demnitatea ta să te iei de javre. Și ele au fost create de Domnul, dar cu o zi înainte. Nu poți face abstracție de tine, ești singura ta avere. Ironia este o stare efemeră. Capul pătrat râde de cel rotund. Calomniile trec,  ce scrii tu rămâne. Etica năpârlește mereu. Haita are putere până la primul  salt în gol. Haita nu are legi, lupii se sfâșie între ei. Unii au creierul în picioare, alții în stomac, alții în inimă. Aceștia din urmă sunt artiștii.

BORIS MARIAN