luni, 28 iulie 2014

Giacomo

Giacomo Giacomo, lacomo, epifanii de la Como, Chipul palid, plexul moale, Asta este o lornietă, dragă Yvettă, Viorii după avort, fiord. Rotunjoară, coaptă, dulce E nepoata lui Neculce, E lăptoasă, învățată, Tocmai bună de armată, Că războiul nu mai e Ca-nainte, mușchi-file, Cere minte, cere suflet, fără ură, fără urlet, ca un șah între doi muți, iei regina, o săruți, piept lat, de bărbat, ce este pe el gravat? Tace, un telefon fără fir, Un bărbat –trandafir. Amurg. Din lenevie în para-psihologie. Numai animalele sunt singure și nici ele. Bietele. Suntem eroarea Domnului, știu, dar o îndreptăm. Când totul e limpede, uităm de virtuți. Sărută-mă cu sărutul tău. După multe greșeli totul devine sfânt. Dixit. BORIS MARIAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu