luni, 28 iulie 2014
Giacomo
Giacomo
Giacomo, lacomo, epifanii de la Como,
Chipul palid, plexul moale,
Asta este o lornietă, dragă Yvettă,
Viorii după avort, fiord.
Rotunjoară, coaptă, dulce
E nepoata lui Neculce,
E lăptoasă, învățată,
Tocmai bună de armată,
Că războiul nu mai e
Ca-nainte, mușchi-file,
Cere minte, cere suflet,
fără ură, fără urlet,
ca un șah între doi muți,
iei regina, o săruți,
piept lat, de bărbat, ce este pe el gravat?
Tace, un telefon fără fir,
Un bărbat –trandafir.
Amurg. Din lenevie în para-psihologie.
Numai animalele sunt singure
și nici ele. Bietele.
Suntem eroarea Domnului, știu, dar o îndreptăm.
Când totul e limpede, uităm de virtuți.
Sărută-mă cu sărutul tău.
După multe greșeli totul devine sfânt.
Dixit.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu