Clipă Freamătul blând și răgușit, valurile, Aplauze explozive, stalurile, Actorul moare pe scenă, arteră ruptă, Lincoln cade și el, fără luptă. Alge încinse în soare, cadavre verzi Cum te ascunzi, tu , furnică, te pierzi, Astfel clipa mea fericită se duse, Credeam că sunt o omidă-ntre frunze Drumul șerpuia pe lângă faleză, Eram vagabond cu lamă și freză, Creșteau în jur calamine-nflorite, Mă ascundeam în cimitire, în cripte. Dar cerul se umplea de lumină, Insecte mărunte locuiau în surdină, Eu scriam versuri în minte, frumoase, În timp ce domnița mea de mult timp plecase. Astfel ajuns-am în ștreang, a mea limbă Poate-i un semn că lumea se schimbă. Maldoror Duioșia este un act de agresiune, viclean, Urăște-mă, diavole, nu mă accepta, Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul , Liber ca vulturul, Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc, Vor să vorbească, ei vor striga, Între noi se află omul umil. Cine e acea ființă divină. Ce taină caută? E Maldoror, nu l-ați recunoscut? Privirea lui este blândă și adâncă. Pleoapele lui însoțesc adierea. Abrupt Drum abrupt, nedrept de abrupt, înțeleptul îl ocolește, poetul nu este un înțelept, smârcuri pustii exprimă plictisul, astfel se rup prietenii, legături de rudenie, numai iubirea preferă înălțimile. Gloria este doar la buza prăpastiei, Eu prefer buzele tale, iubito. BORIS MARIAN Boris Marian