Îngerii
Riri era o femeie în vârstă, iar cei în vârstă trebuie
respectați. Asta nu știu mulți. Riri avea suflet de copil, ochi rotunzi, față rotundă, limbaj inadecvat și cu multe
repetiții. Îmi era un fel de rudă. Când
soțul ei, cu care a trăit 60 de ani, s-a ridicat la ceruri, așa cum speră Riri, lumea ei s-a dărâmat. La orice întrebare răspundea învariabil – nu mă simt bine, vreau
la Fifi, adică la soțul. Neputând ajunge la Fifi , mergea des la doctor, cum se
duce un credincios la biserică. Într-o noapte, la geamul dormitorului, Riri
locuiește la etajul trei, a bătut cineva. Riri s-a ridicat iute din pat, cum
niciodată nu reușea să facă o asemenea „aventură” și s-a repezit la geam. Afară
bătea un vânt de noiembrie – dincolo de geam, ușor învăluit de o lumină tulbure, era chipul lui Fifi. „ Te-am aștept,
zice, dar am văzut că nu vii, am venit eu”. „Ție nu ți-e frig?”, a întrebat ,
firesc, Riri. Fifi a râs. ”Ehei, de mult am scăpat de frig”, răspunse vesel Fifi și sări tinerește în cameră, direct prin geam,
fără a-l sparge. Riri rămase mască. A leșinat, Fifi a așezat-o cu grijă în
pat. Au urmate zile fericite, de parcă Fifi nu murise niciodată. Într-o seară,
administratorul de bloc, o femeie cam seacă, văduvă de cățiva ani, a întrebat –
„ La Dvs. nu locuiesc două persoane? Așa
îmi spun vecinii”. Riri nu a știut ce să
spună, dacă spunea adevărul o credeau nebună, a preferat să mintă, adică, nu, nici vorbă. Dar Fifif, care era foarte cuminte până acxum, a
început să calce strâmb. Bas venea beat, iar culmea a fost că l-a prins cu vânzătoarea
de la pâine, incredibil, în patul
conjugal, într-o dimineață. Femeia a fugit, Ririr a plâns, Fifi a plâns și el,
i-a explicat- „ Dragă, eu de când m-am dus prima oară pe cea lume, am
simțit că întineresc. Ce să fac? Tu ești
bătrână, eu ce să fac?”. Riri și-a
revenit, a luat o tigaie și i-a aplicat o lovityră mortală noului revenit. În clipa aceea, tripul lui Fifi s-a evaporat. Fifi s-a trezit cu o durere de cap. Totul
fusese un vis.I-a povestit vecinei, aceasta i-a spus – „Mare prostie, cum ai
putut, trebuia să-l trimiți la mine”. S-au certat. Ultima dată, când am sunat-o
pe Riri , mi-a spus, nu mă întreba ce fac, mă uit noapte de noapte pe geam, dar
Fifi nu mai vine. „Păi cum să vină, a murit de un an”, am răspuns. „ Cumn a
murit? Să-ți fie rușine? Dar ce , eu sunt nebună? NU ȚI-AM SPUS CĂ L-AM PRINS
CU VÂNZĂTOAREA ÎN PAT?.” Am închis. Riri
devenise aproape scriitoare.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu