Îmi vorbești ca o soție plictisită de partener. Nu este vina ta. Astfel erai și în urmă cu un an, astfel ai fost, de fapt mereu. Eu bat câmpii cu khazarii, cu Dostoievski- Nopți albe, iar aici se fierbe altă ciorbă. De fapt, cine știe, poate că tu ai făcut jocul Dorinei , al lui A. Grau? Dorina îmi spunea la început „regele meu”, iar în scrisoarea ticluită împreună cu Jago-A. Grau mi se adresa cu „nu vezi domnule cât ești de neinteresant?”. În Balcani țigănia, trecerea de la săru-mâna la un pumni în ochi se face cu ușurință, Mateiu Caragiale a surprins fenomenul. De aceea sunt eu adesea misantrop, nu misogin. Femeia este o creație minunată, dar răul este omenesc și necurat. Mi-ai spus vorbe mincinoase că „aș fi minunat”, „sensibil”, etc .Nu este treaba mea cum îți petreci timpul, dar a învăța limbi netrebuincioase mi se pare pierdere de timp și nu antrenarea neuronilor care oricum mor exponențial. Mai degrabă ai studia Biblia( Vechiul și Noul Testament) cp doar le-ai citit, nu le-ai cercetat defel, sau Coranul, Tao Tse King, budhismul, să nu-mi spui că le-ai citit că mă faci să râd, astea sunt cărți pentru zece vieți de studiu. Ești superficială, plină de eul tău minunat, de inteligența ta plină de goluri, nu te jignesc, în fața mea se află o ființă comună, asemeni  tuturor la umblet și la port, vorba Eminescului. M-ai dezamăgit mult și oarecum dureros. Desigur, eu am inventat ceva ce nu există. Era o plăcere să-ți scriu. Ceața s-a ridicat, au rămas ramuri goale și ude de copaci  fără muguri, fără păsări, fără nimic. Ex nihilo nihil. Tu nu pierzi nimic. La bună vedre, citire, deși scrisul tău nu mă entuziasmează, poți spune același lucru despre mine, nici nu mă supăr. Noi nu am inventat poezia, ea ne inventează. Iar tu, sincer, nu știu cui te adresezi, .Această iubire la modul general, lumina albă, norii, vântul, luna, trucuri simple, nu vibrezi decât la suprafață. Poți avea și succes, dar efemer. Ți-am recoma ndat s-o citești pe Mălăncioiu, chiar și pe Isanos. Tu ești o fată voinică, plină de viață , cu o familie fericită, ce-ți mai trebuie? Înainte poeții mureau de tineri,  nici eu nu am murit. Nu este un merit. Dar există o suferință existențială. Tu simți? Cum să simți când alergi de la concert la cursuri, la Internet, la o serbare în familie, etc? O viață burgheză nu naște opere. La revedere. De o f