Diptic
Sunt oameni ce mor în timpul
vieții,
Seamănă cu o pădure de brazi
artificiali,
Îi cauți în cimitir, nu-i
găsești, ei sunt alături,
Scriu, citesc, merg la
concerte, fac copii artificiali,
Mimează sentimentele, nu vă
mirați,
Secolul lor se apropie, noi vom pieri,
Ei vor fi veșnici.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Voi construi un turn spre
ceruri
și voi urca în el
preafericit,
la mijloc voi mai bea o bere,
apoi am să mă urc spre
infinit.
Dar nu sunt fonduri, zice
funcționarul,
și cine crede-n viața de
apoi?
Prea mult am mestecat amarul,
Ce știe de-nălțare-un
marțafoi?
În fiecare noapte urc o
treaptă,
Simt o atingere de parcă ar
fi un duh,
Fecioara poate fi o
strănepoată,
Respiră turnul propriul lui
văzduh.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu