Reversul

Reversul SALVEAZĂ, PRIETENE ARTA, DOAR ARTA, SALVEAZĂ ȘI VIAȚA UNUI VIERMUȘOR, ACESTAI-I ÎNDEMNUL, MILA, CONSEMNUL, MI-A SPUS LA URECHE UN MONSENIOR. ERA-N PARADIS UN POM, DĂDEA ROADE, DAR LE RODEA HARNICUL INS, CĂ VIERMELE PARE ÎN SOCIETATE ȘI CULTIVAT ȘI CHIAR DISTINS. LA FEL TRĂIM ORICÂND ȘI ORIUNDE, UNII-ȘI IUBESC POEMUL NESCRIS, ALȚII DIN POAME ROD ȘI SE UMFLĂ, CE VIAȚĂ UȘOARĂ-N E-N PARADIS. bmm 20 NOV. 2016 Îmbătrânim atunci când necazurile nu ne mai bucură. Mai rău este când nici nu ne mai întristează. Disperarea este o formă de viaţă. În şanţurile acidului ceresc, din crăpătura uşii îndeşi tu cuvântul, din care desprins mă rostogoleam…Plumbul zorilor,suflat cu aur..lângă albul chiparos ei te-au adus… în tine, însă, din naşterespumegă celălalt izvor, pe neagra rază de comemorare te-ai aburcat la luminazilei… În roşul amurgului numele dorm, pe unul noaptea îl trezeşte şi-l duce,pipăind albe coloane, spre zidul sudic al inimii, chiar sub pini… numeluidragostei tale i se adaugă silabe…Amândouă porţile lumii stau deschise… înnoaptea scindată… purtând nesigurul verde în al tău mereu…Fiica morţii talesau frica? Gură şi sex, înconjurată cudans de-un animal aţipit… Lângă mine trăieşti, asemenea mie, ca o piatră înobrazu-afundat al nopţii… Acesta-i ţinutul unde se odihnesc cei pe care i-am ajuns Fulgii nu-i vor număra… Un cuvânt, tu ştii, uncadavru… Hai să-l spălăm, hai să-l pieptănăm, hai ochiul să i-l întoarcemspre cer. În jurul lui Celan, cam aşa se întâmplă. Negura se culcă cutine, somn şi hrană, doar atât îmi trebuie, restul este vis. Sarea de pegene? Aur. Să bei ochii iubitelor. Vai,canibalule. Mă trezesc înainte de a fi treaz, este momentul de cumpănă. Nurisipesc un strop, cana este plină, măalină dorita rază de tomnatic soare. Înafara ta nu există alt cer. Dar cu tine am pierdut cuvântul. La început a fostNecuvântul . Aşa cred, sunt hrănit cu erezii ştiinţifice. Dar iubirea în ce domeniu al ştiinţei încape? XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX Am pus eu inima pe tavă, Bot de vițel, limba jilavă, Sângele abur se făcea, Puteam iubi? Nu se putea. Ce-mi pasă? Dar la vernisaj Au venit vii și morți, grupaj. Ei s-au pupat politicoși, Curcani, curcane și cocoși. Un om nu este doar un gnom, Cum adenomul nu e pom, Ne facem doar că ne cunoaștem Da ne desparte un an și-un Paște. Și dacă tu te-ai istovit, Eu n-am murit, eu n-am murit, Același trubadur pierdut În labirint, și surd și mut. Cu tine muntele îl urc, Apoi noi revenim în burg, În Evul Mediu, când muream Amanți pe rug, rubin, mărgean. De parcă nu ne-am fi văzut, Necunoscuți, nici duh, nici lut, Departye ești, aproape cauți, Unul e Mickey, altu-i Mouse. Nu-mi fac iluzii, Don Juan E mort de trei sute de ani, Dar Don Quijote sunt mereu, Cu Dulcineea-n gineceu. Cum moare lupul? Pe ascuns. Nu se aud nici jale, plâns. Întreb și eu, răspunzi subtil, Un tra, un la, aproape tril. Dezvăluită de atlaz, Tu redevii o Șahrezad. Îmi spui povești în stihuri calme, Sunt aripi negre, aripi albe, De porumbel, de corb, de angel, Iubita mea mânca sparanghel. Dar unde este Turandot? Nu-mi pasă. Lumea-i rococo. BORIS MARIAN Sfârşitul conversaţiei   Şterge