Azieri

Azieri Azi risipit e aurul zilei, Seara albastră se face brună, Suavul flaut cu muget răsună, Hainele milei cad peste mine. Nu este vorba doar despre mine? Montmirail, ce mult mă mirai. Ia-l în car și pe Rene Char, Spada cântării păzește patul. Șuvoiul sclavilor curge alene, Ikkemotubbe se așează pe gene, Mâine vor fi doar ghilotine. Așteaptă flămânde, făcând cu binoclul. A pune osul nu este util, Nici nu e nobil, Zeița cu cocul scrie de zor Codul Civil. Codul Fudul, dragoste, stresul. Ce disperare, oroare, eroare, Vin în valurile noi formulare, ai un furuncul, faci un compres. Vine în grabă un pâlc de poliție. Ai tu un foc interior, de nestins, Tace ori sfârâie ca muribundul, eu am văzut cordul deschis, Bulgări și flori de cenușă, parade, Lipsește doar endorphina din rai, O măslină-ți trimite domn Nae, faci un flash-back, nu știi ce ai. Tu ai să-l vezi pe naiba-n poveste. Vine Mefisto , văr cu Stalhit, Ei te învață figuri, îți pun trese, Noaptea visezi un gigant parazit. ****************************** .Opusă și valului, Aleanul aleanului, Trimite-un texticul, Plimbare cu pixul, Toți îngâmfații Speriați de gealații, De urlă Galații, Ce cheltuie wații, Că fecioria Visa preeria, Frumosă femeie Din vremuri ahee, Capela Sixtină o ține-n lumină, nevinovată și dezbrăcată. Eu o pictez, Eu o mulez, Eu o sculptez Până la miez. Lumea de-Apoi Ne prinde tot goi, Eva, Adam In-vocați în van, Îndoiți din spate De multe păcate, Vor scrie și ei, Acum prichindei, Mult erau frumoși, Ai noi bieți strămoși, Noi v-am îndrăgit, Voi ne-ați amăgit Că fără iubire Totul e pieire. Versuri –viața mea, Cine cuvânta? Inima curată, Mult nevinovată, Umblu tot desculț, Ca Rabi Yeshua Am să fac Teshuva. BORIS MARIAN MEHR nov.2016