Poemul cel tare

Poemul cel tare Poemul cel tare e o căldare în care căzură Multe capete de regi blegi, vin și țuică, Tăietori, o tarantulă-n scrisori. Domnii Ana și Caiafa, toți bărbați privindu-și ceafa, Tăietorii rad păduri, bărbi, hipopotami impuri, Toți se mută-n Europa că acolo-și găsesc popa. Am viziuni de vizuină, spune vesela găină, Cu o vulpe în amor septicemic și cu spor. Fără gratii, liberal, tigvă tristă, psiho-deal. Iar în loc de pod avem brațe să ne alintăm, Buze să fim mai intimi, la copii să ne gândim. Bate pendula în oasele tale, Foucault a făcut-o, Ole și oale, desfac dușumeaua, găsesc doi burgheji Ascunși de prin vremea lui Gheorghiu-Dej. Frunze de laur tot mestecăm, numai mesteacănul Să nu-l tăiem. BMM