Că-mi trec zilele ca fumul, Oasele-mi sunt reci ca scrumul, Precum iarba de-i tăiată, mi-este inima secată, zice Dosoftei superb, înțeleaptă vorbă, verb. Iha, prihihu, aleanul Adăugă Budai-Deleanu, Cu armata lor vitează, Parpangheli smintesc necazul, De tulpină și-o fetiță Ne șoptește Ienăchiță, Văcăreștii plâng de frig, ca piloții într-un MIG, de iubire-i vorba, rază ce străpunge și scanează, moare jindios sărmanul, iubărețul Mumuleanu, geme greu de jos poporul, jugu-i greu, adânc fiorul, frumusețe din ruinuri, caldă-i inima în imnuri, fata-i gigătă la stat ca nuiaua dintr-un gard, zburătorul știe bine cum iubești Cantacuzine, Nastratin are-o zicală De te fierbe ca-ntr-o oală, Domnitori demni și domnițe, Săbii aprige, cosițe, Apoi Dan e căpitanul, Stă de strajă moldoveanul, Cad redutele și turcii Risipiți în umbra crucii, Vrea țăranul să-și ia glia, Lupta-i grea, birocrația, Dar adânc, din altă viață un Luceafăr se înalță. ***************************** VULTURUL ȘI ȘEARPELELE, Pele și șrapnelelele, într-o alinață, deci, când măgarul era fleici. Nihilism, o, nihil sine Deo și cu sibiline, Tarantulă, draga mea, ce imagini, dragostea, Ariadna cam rigidă se hrănește cu aspidă, maimuțică, bufon, DRAC, ia-l, bărbate, pune-n sac, Dyonisos, ce nisipuri folosit-ai, cataifuri, furi , nu furi, ești om censtit, lipitoarea te-a hrănit, Bayreuth, Beirut, tot un lac, auditoriul n-are trac, nu au tras în cine trebă, moritorii dau din greblă, țeausescu niculae, ba e neagră, ba-i bălaie. BMM BORIS MARIAN