Tu ești perfectă

Tu ești perfectă Tu ești perfectă, darling, Îndrăznesc prea mult? Langoare, frumusețe și nimic mai mult, Poetul e cărunt din naștere, Realul e un cal cam nărăvaș, Mereu învinge. Ce mai scrii? Mă-ntreabă un a – mic absurd de singur, Eu printre măști mă plimb, Dogul german a devenit felin, De treabă pare moartea, bat-o vina. O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie. Trăim pe interval, fără bilet, Un felcer ne urează viață scurtă, Un ghicitor promite zece vieți, Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipocește, Albinele nu bâzâie, ci urlă, Un monstru este pasărea colibri, Mai sinceri – corbii tot boncăluind nerăbdători, Cocoșii râd de dimineață ca bețivii, Stelele cad din cer cu semne militare, Liliecii sunt pe drumuri spânzurați pentru vagabondaj, Comun e strigătul întâiului născut cu geamătul De la intrarea-n morgă. Dar cum ating petala Cu aceleași degete cu care mângâi sânul proaspăt Al fecioarei, poți crede că și mare cântă? Ași, e doar închipuire, marea e-un rechin mereu flămând. Atunci, să-mi spui de unde nasc cuvinte? .