luni, 4 mai 2015

Nicio veste

Nicio veste Nicio veste, nicio veste, ce poveste, ce poveste, s-au spânzurat unii din dragoste? Sheets. Un prieten mi-a spus că ar vrea să trăiască veșnic. De ce, l-am întrebat, nu a răspuns că l-a luat Domnul degrabă. Acțiunea este o floare ce se naște în deșert. Te pierd din ochi , iubito, dar chiar te pierd. Un adevăr nu pare frumos, dar strălucește Ca diamantul negru, cacoada unui pește. E văr cu o minciună și unchiul unei crime, Ferește sentimentul de boli, injecții, știme, Dar frica n-are nume, nici slavă și nici frați, Tu ești acea minune? Ce spun bieții jurați?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu