luni, 4 mai 2015
Nicio veste
Nicio veste
Nicio veste, nicio veste, ce poveste, ce poveste,
s-au spânzurat unii din dragoste? Sheets.
Un prieten mi-a spus că ar vrea să trăiască veșnic.
De ce, l-am întrebat, nu a răspuns că l-a luat Domnul degrabă.
Acțiunea este o floare ce se naște în deșert.
Te pierd din ochi , iubito, dar chiar te pierd.
Un adevăr nu pare frumos, dar strălucește
Ca diamantul negru, cacoada unui pește.
E văr cu o minciună și unchiul unei crime,
Ferește sentimentul de boli, injecții, știme,
Dar frica n-are nume, nici slavă și nici frați,
Tu ești acea minune? Ce spun bieții jurați?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu