Sfatul rău

Sfatul rău

 

Sfatul rău, sfatul rău,

Vin și eu de la Durău,

Întuneric, o femeie,

Ca-n deșert o orhidee.

Nu mi-e teamă, nu te temi,

Ne-m iubi cumva în tren,

Când cortina se ridică,

O godzilă mai pitică

Se repede, ne blestemă

Că sesiunea n-are temă.

Pe pereți steaguri și cheaguri,

Sânge vechi, sânge de taur,

Candidații sar și strigă,

Îi ascultă o mămăligă.

Brusc se-aprinde  toată sala,

Flăcări nalte, alandala

Fug civili, pompieri, pacienți,

Democlanți, demiurgi demenți.