Cărăbușul de aur
Orbiţi de cărăbuşi din aur,
Cum traversăm, în abandon,
E ora când Unicul Faur
Ne-ndeamnă la un veşnic somn.
Nici timpul nu este acelaşi,
Cad şi cadranele de ceas,
Auzi cum murmură, grilaje
Se lasă peste răposaţi.
Conturul sângelui, aminte
Să ne aducem de părinţi,
Orbiţi, noi mergem înainte,
În urmă noi lăsăm dorinţi.
Aş vrea să mă mai nasc o dată,
Să-ntreb de ce şi cum şi ce,
Să văd privirea ta mirată
Din lumea care nu mai e.
****************************
Prietenul spune, nu ai argumente,
Ai pană la creier, mi-a spus,
Dar ce fac eu? Plimb sentimente
Din Orient la Apus.
Prietenul spune, nu ştii cum te cheamă,
Nici unde te afli, îl cred,
prietenul meu nu are mamă,
are un tată biped,
prietene drag, de ce îmi porţi pică?
Nu suntem noi muritori?
Avem timp şi după, pe lumea cealaltă
Să dăm cu pietre în nori.
În luptă fiind cu propria-ţi umbră,
Priveşte cum umbrele scad,
Chiar soarele-n timp, fără voie, se surpă
Prieten-duşman îmi eşti drag.
************************************
Berlioz, Vrăjitorul din Oz
au pornit, în ciorapi bleu și roz,
să gonească nonconformiști
în Țara Munților Triști.
Sufletul lor vagabond
căuta, ca un mitic James Bond,
un asin vorbăreț aurit,
doar antilope-au găsit.
Antitancuri, antitalente
scriau festina nunc lente,
șerpii, păianjenii frați
se-mbrățișau îndoliați.
Cin-nu trăiește nu moare,
știe și șăful cel mare,
zidul nu sparie deloc,
dă-mi brelocul, Pasăre Rok.
Am rămas fără de pretini,
fără dietă și piepteni,
fără iubită, doar glorie,
ce nu conține-o calorie.
Brusc se aude în poartă
copita lovind, poarta-i spartă,
se vede că nu are stil,
Berlioz spuse subtil.
Nici cal, nici maimuță, nici faun,
intră arătarea, up-down,
destul ați vorbit, e rușine,
plâns, lacrimi diamantine.
BORIS MARIAN
:
Cum traversăm, în abandon,
E ora când Unicul Faur
Ne-ndeamnă la un veşnic somn.
Nici timpul nu este acelaşi,
Cad şi cadranele de ceas,
Auzi cum murmură, grilaje
Se lasă peste răposaţi.
Conturul sângelui, aminte
Să ne aducem de părinţi,
Orbiţi, noi mergem înainte,
În urmă noi lăsăm dorinţi.
Aş vrea să mă mai nasc o dată,
Să-ntreb de ce şi cum şi ce,
Să văd privirea ta mirată
Din lumea care nu mai e.
****************************
Prietenul spune, nu ai argumente,
Ai pană la creier, mi-a spus,
Dar ce fac eu? Plimb sentimente
Din Orient la Apus.
Prietenul spune, nu ştii cum te cheamă,
Nici unde te afli, îl cred,
prietenul meu nu are mamă,
are un tată biped,
prietene drag, de ce îmi porţi pică?
Nu suntem noi muritori?
Avem timp şi după, pe lumea cealaltă
Să dăm cu pietre în nori.
În luptă fiind cu propria-ţi umbră,
Priveşte cum umbrele scad,
Chiar soarele-n timp, fără voie, se surpă
Prieten-duşman îmi eşti drag.
************************************
Berlioz, Vrăjitorul din Oz
au pornit, în ciorapi bleu și roz,
să gonească nonconformiști
în Țara Munților Triști.
Sufletul lor vagabond
căuta, ca un mitic James Bond,
un asin vorbăreț aurit,
doar antilope-au găsit.
Antitancuri, antitalente
scriau festina nunc lente,
șerpii, păianjenii frați
se-mbrățișau îndoliați.
Cin-nu trăiește nu moare,
știe și șăful cel mare,
zidul nu sparie deloc,
dă-mi brelocul, Pasăre Rok.
Am rămas fără de pretini,
fără dietă și piepteni,
fără iubită, doar glorie,
ce nu conține-o calorie.
Brusc se aude în poartă
copita lovind, poarta-i spartă,
se vede că nu are stil,
Berlioz spuse subtil.
Nici cal, nici maimuță, nici faun,
intră arătarea, up-down,
destul ați vorbit, e rușine,
plâns, lacrimi diamantine.
BORIS MARIAN
:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu