luni, 15 mai 2017

poeme


Despre Dumnezeu numai de bine,

Morții noștri dragi se duc la El,

Zadarnic unii-ncearcă neantul

Cu deget bont și mintea creață.

 

L-am cunoscut, El mă cunoaște,

Vecinul și copilul și părinții mei,

Umbra și soarele, iubirea și uitarea,

mi-e frig, dar Dumnezeu îmi încălzește inima,

iubirea de la Dumnezeu ne vine,

buzele-răni, pântecul răni, copiii

de la Dumnezeu ne vin,

dar cum putem uita de El

când ne ucidem cu vorba și cu fapta,

nu ne iartă, Doamne, nu ne poți ierta

și lasă-ne să ispășim  ce am greșit.

***********************************

Eu am visat  că eram Dumnezeu,,

Mi s-a spus, vai, ce bătrân ești,

Avem un loc în azil, avem și pamperși

Pe potrivă, nu este nimic că nu prea judeci,

 Primim și proști, doar să fie cuminți,

Să nu sară la femei cu fund mic,

Nici la  marii noștri creatori, 

Citesc versurile unei poete sexiste,

Sex, sex,  plex plesnise, 

Coapse, sinapse, gândește prin

  centrii  nervoși și prin vagin, 

Pentru iubire  e bine, e bună,

E brună,   o însoțește un guard

Ceva între brad și  bulevard,

Între un  vierme gigant, genuin,

Mult sânge rău îmi  făcură, din plin, 

Cântă , zeiță , mânia ce-aprinse

 pe-Ahil Peleianul , mânia mă prinse,

Un an flămând, un râu Cocor,

Pasiunile adânc mă dor,

 un om se naște, alții mor,

De mine însumi îmi e dor,

 teamă prea tulbure spumând,

Castanii galbeni mor pe rând,

 castanele-sâni de negresă,

Valuri, tandrețe, o, contesă, 

Apoi ghețarii vin greoi ,

 împing  un milenar noroi,

Iar noi nu vrem, nici nu-ncercăm

 de ură să ne depărtăm,

m-au înjurat cât au putut,

 neghiobul slut, frumos rebut.

Deșertul prinde viață iar,

 un vis, speranță ori coșmar?

Tu crezi că nici nu m-a durut?

Oho, dar nu e greu să uit,

Apar și marii zburători,

 poeții – sfinți nemuritori,

Doar decedatul   n-a cedat,

 în galaxii va fi lăudat,

Citesc orice și  e moral

 să caut pe unde sunt corali,

Acesta este rostul meu,

 să scriu, iubind pe Dumnezeu.

Naivitate? Onestitate?

Din amândouă o cantitate.

Ai fost la birt, ai fost la brith,

Paznic de noapte la circ,

Cărai locomotive-n spate

De se mira și conul Tache,

Acum intrași în scenă, vai,

Un saltimbanc din Uruguay,

Nu arătai a fi profet și nici proclet și nici puiet,

De îți băgași gheara în gât, urât.

Și mă-njurai și mă-njurai

La fel ca pe hoții de cai,

Ce-a fost cu tine, ce frumos

Erai  când mai umblai pe jos,

Acum, călare pe Pegas ți-e teamă să nu cazi.

Din turnul tău nu vezi nimic,

De ești bogat ori ești calic,

Bogat în rime, suflet gol, alcool.

De-i poezia drog, accept, nu poți muri fiind poet,

Mă cheamă gândul înlăuntru, e neagră luna, o să urlu,

Îmi vor răspunde ușii albi, ajunși în Alpi.

Peste-un milion de ani, atomi, ne-om saluta ca niște domni.

**********************************************************

Întâmplător , o bilă de foc  s-a rostogolit de pe acoperiș

pe capul meu, a străpuns cutia craniană,

  a coborât spre piciorul drept,

apoi s-a transformat într-o impitoyable terre,

o planetă minusculă, născută din cuvinte,

o junglă a încercat s-o sufoce, dar cuvintele au îmblânzit-o,

nu era pentru cei ce nu iubesc Poesia, nu-u-u-u,

canalele de scurgere cântau simfonii,

copiii se nășteau pe bandă rulantă,

toți erau prinți, dar dacă este un vis?

M-a întrebat nevasta. Am adormit la loc,

definitiv.

Să nu fii prieten cu șarpele, el știe tot.

A venit prințesa Falcă și a lăsat un tort.

Altul m-a aruncat pe scară, apoi m-a pupat,

mă confundase cu amicul său decedat.

Malempia umbla plin Valencia fără papuci,

purta pe fundul gol șapte cruci,

eu mă intoxic cu prudență, cu o contesă,

și ea scrie versuri, în buzunar ține o tresă,

regula mușuroiului de furnici ne fericește,

totul ce nu se vindecă mereu crește,

euforia ucide, tristețea - la fel,

prefer să mă maschez într-un purcel,

pleacă , te rog, cu forcepsul de aici,

avem asistența unor priculici,

opiumul nu trebuie trădat ușor,

Cocteau mi-a spus, băiete, ești bun dirijor,

te-am văzut noaptea, dădeai din mâini,

poți conduce în liniște o orchestră de câini,

Asia nu mai fumează, Europa a și murit,

îți propun un sejur antarctid.

Prea multă mișcare, te calcă automobilul,

oasele vor dansa, descărnate, cadrilul,

deși viu și locvace, omul -electrician

s-a reprofilat în mare  genetician ,

din buric îi crește un stejar gros, 

unele doamne cred că e ceva mai jos.

Nu fi josnic, strigă Uranus  în for,

am cunoscut cărturari, dar mai mult cartofori.

it is  a confound injective,

în iubire nu există nici adjectiv.

BMM

Amorul unei marmure
 
Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,
Adică  te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,
Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,
Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge,la mijlocul vieții omul crede
Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul  dinadins, într-un refugiu orice viață moare.
Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,
Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naștem?  Sunt om ca orice om, dar om,
Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deși-n atomi este o inimă  ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă  viața nu știu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.
BORIS MARIAN
 
De aici pornește răul, de la mijloc.
Lovit de viruși bine înarmați,
mijlocul se dilată, marginile capătă
o nuanță stacojie,  ați văzut morți stacojii?
În sânul Firii s-a clădit lumea,
patrusprezece lighioane au alergat
patru leghe marine, după care s-au scufundat.
Scorpionii beau cafea cu lapte, se balonează.
Asta nu înseamnă că  a fi berbec este ceva de laudă.
La renaștere aș vrea să  nimeresc în zodia Fecioarei.
Doamne, ferește-mă de păcate.  Caută-mă în altă parte,
OK? Trying to refine them also out of existence.
BMM
De la un timp îmi oscilează pulsul,
Genunchiul  scoate sunete de fluier,
Mă cheamă zâna apelor cu plânsul,
Aud abia de sub sicriu un șuier.
Visez o creastă  de cocoș cât  Turnul
Din Pisa cea uitată de trei secoli,
Fântânile scot  apele și mâlul
Că se cam duce statul fără cecuri.
Un nod se strânge, eu acum scot limba,
Nu poți să mă săruți, sunt cam lugubru,
În somn eu strig – care e crima, fraților, sublima?
Eu nu mai scriu, printre poeme umblu.
BMM                
 


sâmbătă, 13 mai 2017

Azi, noapte


Azi, noapte

___________________

Azi, noapte l-am visat pe Dolfi Hitler,

Era mai mărunt decât mine, părea liniștit,

Dar ascundea ceva, un plan anume,

i-l bănuiam, dar el mă tot întreba de rude,

am încercat să scap de el, am sărit din tren,

 înainte de gară, l-am auzit dând ordine ,

m-am refugiat în pădure, apoi mi-am amintit

că văzusem scena recent, la TV, am respirat ușurat,

Dolfi, de ce nu te-astâmperi și  tulburi

Semnul celor bătrâni, că nepoții mei, abia dacă știu

Ce faci și ce ai făcut în viață. N-aș spune că te urăsc,

Pe mine mă judec, cum am putut vorbi liniștit cu tine,

În limba germană , învățată cu mama, iar tu te mirai

Că aveam un accent cernăuțean, aispus „Warum, mein Kind”,

Că mi s-a făcut frică, asta mă face să tremur de ură –

De ce mi-a fost frică, puteam pe loc să te ucid cu o lopată.

Dar asta este din alt vis, îl presimt deja, se apropie, vine.

Voi îmi cereți poeme frumoase, dar ele nu vin, așa, peste noapte,

IAR POEZIA NU ESTE O FUGĂ DE Bach, nici un tablou de da Vinci,

Nici operă, nici balet,operetă, numai atunci când orchestra va cânta

Maiestuos o missa solemnis sau altceva,

iar corzile unor viori vor plesni de durere,

atunci veți zări înălțată ca o zeiță, Poesia

pe care n-o veți cunoaște.

**************************************

Silabe slabe, de Konzlager,

Niște biți, un fals tratat despre falsitate,

Doi moroi, trei morei, condiția inexistenței, bingo,

Bravo Samat, pe asfalt scrie pușcașul – Halt!

Strada se bălăcește în pipi de copil,

Plouă cu pipi, ce facem cu rodopsina,

Bat-o vina, retina și cretina, Tu & You,

Orga face spasme în aer, curge lapte

Pe ecranul negru, ieri l-am invitat pe Bach

Să doarmă la mine, pidion șvuim , știm , nu știm,

Pikuah nefeș, asta este, Noah,

Ai învins din nou.

BMM

vineri, 12 mai 2017

Bâlciul literar



Bâlciul literar  


 


De unde rezultă că nimic nu se pierde,


 se transformă în perje,


 Unul urlă și atacă,


 cu o vorbă se îneacă,


din bârlog mirositor,


 are    de -nchisoare dor,


Dumnezeu, cum e-nțelept,


 mestecă în lut atent,


 unii-aur, alții- fier,


 alții –fiere, grea de zer.


 Un maestru mai pervers,


 nici galactic, nici invers,


scoate vânturi chiar pe bot,


 că în fund are un dop,


biet trufaș, cu cine el


 se compară? C-un purcel.


 Că din zgură s-a format,


 în pulbere  s-a fost uitat.


 Aruncat din bar în bar,


a ajuns  vermicular,


 din sicriu sărind , va scrie


 un poem cât pentru-o mie


 de nebuni, tu, floarea mea,


 să te-nduri de soarta sa.


 Am să tac, ducă-se, drac


el nu este, dar ar vrea,


 dracul are-n el ceva,


 tot cu degetul în nas,


 îl mai mută-n alt popas.


 Seamănă cu-o avionetă


 prăbușită în toaletă,


pare-se că la femei,


s-a închis, cu mult temei,


 să nu-l vadă zâna blondă


 din cenaclul LA ROTONDĂ.


 Un prieten el găsi,


 nu cunoaște a,e, i,


adică analfabet


este bietul  platonet,


fost boxer, de prea mulți pumni


 i-au pătruns doar gărgăuni,


 un fecior are, dar cui


sare-n beregata lui,


a lui tat-su, cel boxer,


 nu-i dă casă, nici parter,


minte bietul neavând,


ce să-i dea, un pumn, un vânt,


 a fugit, printre sărmani,


 se visează american,


 ca orice portorican,


 plânge după-ai săi Balcani.


 unde purici nu făcu, doar un fiu,


  Nea Plătică, fost în SUA,


cu celebra zisa Pruna


 au ucis doi bătrânei


 pentru patru sute lei.


 În final i-au prins, ei zac


 la pârnaie,  stau colac


 pentru bieții violatori


 cu hormonii repejori,


Doamne, de ce nu-i făcuși


 câini, pisici,  broaște de uși,


 ca să mai avem folos


de la lumea de mai gios.


******************************


Deschid  revista literară


În care unul doarme, altul moare,


Unul privește mai de sus,


Altul nu știe că-i apus,


Ne agățăm de clasici și moderni,


Uitând că hreanul este vechi de mii de ierni,


Poetele se plimbă goale, androgine,


Poeții  dau cu bile în mulțime,


moroii scriu povești despre vechi crime,


nebunii fură versuri din vitrine,


nu-i moartea cel mai bun poem,


premianții vând șosete la centură,


prietenul îți scrie o recenzie,


ea se adaugă la a doua pensie,


dar ce frumoasă este viața literară,


șopârla de smarald privește . Să nu moară.


BMM


 

joi, 11 mai 2017


Dragostea mea, cuvintele mele
Au trecut dincolo de voi şi de stele,
Pe un cal prăpădit am ieşit în câmp,
Drumul scoate un muget tâmp,
Calul m-aruncă din şea, din el
Sângele curge – vin tulburel
Şi nu mai poate calul să zboare,
Nu mai are calul culoare,
A devenit o idee abstractă,
Prieteni, mi-e dor de pădure şi iarbă,
De caii reali, de femeile simple,
Care iubesc fără scâncete, rime
Şi de poeţii reali îmi e dor
Din strada uitată, Apolodor.

******************************

Hvatit, spuse hatmanul și rupse calul în dinți,

Frate cu Asmodeu, leu-paraleu fără blacheu,

Averea se abate de la Lege, așa scrie în francege,

Pe muntele Azazel   te-am iubit cu mult zel,

Auzi-mă, azimă, vii cu mine la Baal?

știai că  baba înseamnă poartă?

Să nu distrugi, este prima dintre rugi.

Ție să te rogi, apoi  privește în sus.

La barul Kochba se bea cafea  cu cofa.

Tu ești bat, eu te iubesc turbat.



BMM
Ca de obicei mă doare ceva, că multe dureri


sunt puține plăceri, asta zice și dr. Banalul,


ca de obicei, obcinele Moldovei mă bucură nespus,


exact ca pe Ian Hus, că și în prolog a intrat un dog,


discuțiile mai muței nu se iau în seamă,







restart de Sartre, idele lui Marte, as armas,


idioților, la cazarme, toți coioții, frumoase ghete



mi-a dăruit Alma Fuerte, i femeie pe cinste


și pe datorie, păcate de Corregio, elev într-a șaptea


că deveni tată, cum trecu și noaptea,


norii se tot lasă tot mai jos, poltronii,







banii, pantalonii, maiakovskionii,



tot mai jos, mai jos, cros până la Stross,


un Cnossos pios, petele coboară


de la gât în sfoară, pănă la pământ,


nu mă mai frământ, că mă înspăimânt,


Barrie, o, Sir Barrie, junele serbării,


facem un nou pact fără de infarct,







Chaplin, ce schimbare de la dictat-oare?


și ce rol, ce rol, do-re-mi-fa-sol,



născuți în pronaos, uneori din haos,


altar pe vecie, Mesia să vie,







povestiri de moarte, sânge și iar carte,



salcia să plângă, precum cel de lângă


patul meu din capăt, cap-chibrit- o iapă,







vizitiu e Domnul, carul duce somnul,


suflet de balaur, estul plin de aur,


scriu pe-un palimsest de la est la vest,


uragan e-n câmpul, ne conduce tâmpul,



hoțul și nevasta cataneză, casta,







fratele cu pomul, somonel -somonul,



șovăim, tai capul, șchiopătăm, mai dă-mi


alt timp, trup și voce, să te pup atroce,


că îmi ești aproape, nu glumim, netoate,


ne suntem doar dragi, goi, fără nădragi.







**************************************


Ascult Albinoni și repet un refren idiot,



O zi fără de tine este o noapte destul de grea,







Dar cine este iubitul, cine este iubita?


Umbre, actori din vremea lui Shakespeare,



Noi ne jucăm cu viețile noastre,


Ele se joacă între ele,







Ne trezim în afara jocului,



Ce facem? Ne sărutăm, ce să facem?


Copii? I-am făcut. Opere complete?


Le-am făcut. O ruletă rusească ne-ar prinde bine,


Eu ți-aș pune o coajă de pâine, poc,


Ai să leșini, speriată, dar ….dar,







Ne-am jucat, vezi bine. Ieșim în parc.



Cineva a pierdut un cățel. Oferă recompensă.







Nu vreau.



**************************************************


Bencen, vă zic și mă ridic, ca o ridiche-n polonic,


bechor, bechor de multe ori, ce bucurie pe Bosfor,


besamin, parfum dulceag, îmbrac caftan, trag de nădrag,


chezait de-nțelepciune, dar, împart, ce știu abecedar,


pantrofii-s uzi, Mesia vine, cum îl întâmpini, bre, vecine,


ghinioane, un-te duci, de ce? Calicul nu te-așteaptă, bre.


Că de promis și de iubit te costă doar un ban de-argint,


ai tras tu vaca-n pod cândva, acum te trage-o bacara.


Că pentru borș, compot și vin nu-ți trebuiesc nici dinți din plini.