joi, 20 aprilie 2017

CARMEN SAECULARE


 

Voi cu existența, noi doar cu esența,

În libertate o rugă nu poate să ne distrugă,

Nimic nu s-a risipit, sânge sclipind,

Singură  așteaptă o mamă

Feciorul doar se întoarnă.

Mirosul amar, de  jertfă

Iertare, dar nu ofertă,

Jertfă umană, caldă,

Pruncul în amintiri se scaldă.

Ascultă  Carmen saeculare

Din vechimi orbitoare.

******************

 

 

 Mizantrop și misogin,

 augmentare, augmentin

tot un drac ce nu mi-e drag

 lacrimă  într-un șirag,

 nu clădi minciuni și ură

cum le rabdă-n arătură

 Domnul, mă întreb și eu,

 asta știe Dumnezeu .

**********************

Uneori mă simt ca un lup

Singuratic și fără trup,

Numai suflet și gând și cuvânt,

n-am venit să mă plâng, să încânt.

Am venit să cunosc și să cred

Într-un spirit  înalt de Tancred,

În durerea lui de Vigny,

Devenind doar un punct peste i.

O scânteie în haos uman,

Sunt iubit și de dușman,

Sunt prieteni – spirite mari,

Virtuoși între mulți lăutari.

 

***********************************

 

 

Zi direct ce ai de spus,

Uniis duși, eu nu m-am dus,

Construim din temelii,

Dărâmăm prin a nu fi.

Palmele sunt ca frunza de arțar,

Capul sculptat de un meșter barbar,

Gâtul de-un frate- hipopotam,

Două picioare de zeu peruan.

Scara pe care urcă-ndrăzneț,

Nu are trepte, give me your hands,

 Dar îl iubește un astru-femeie,

Noaptea pătrunde intrând fără cheie,

 Diavolul puse ochi rău, neiubind,

Flăcări înalte pe ei îi cuprind,

El se făcu monument de granit,

Steaua - o lacrimă în infinit.

Frigul pe lume veni neașteptat,

 Ei se iubeau într-un loc depărtat,

Nu e nici urmă de Paradis,

 Ei se doreau mai mult ca în vis

Însă din mare, o nereidă

A apărut, dorea să-i ucidă,

 Sau să-l răpească pe partener,  

Cum se-ntâmpla astăzi și ieri.

Zeii nu vor, dar cine ascultă

Vocile celor din lumea ocultă?

Cel înecat vede mai bine,

 În bezna lui din adâncime,

Mare noroc cu vasul zdrobit

De un baraj cin-l-a zidit,

Astfel  dispar Flory și Lory

Din povestire și din istorii.

Doar ușuraticii scapă, plutesc

Și cu o mână ei se crucesc.

*****************************

Sfinxul stă  liniștit, pe labele de pisic,

Privește, gândește el , oare?

Pe cine va să-l însoare cu moartea, cu neiubirea,

Hermafroditul A. Mirea,

Nefericit este Sfinxul, nefericit ca argintul,

Ordinul Sfintei Vergine, merit din sud-estul Chinei,

Ca un monarh sub un arc, metri cubici  în sac,

Iona își scrie durerea, amplius, adhuc, interna,

Fluture uscă din aripi rănile rigăi, balcanic,

Se vor găsi peste seculi multe poeme și cercuri,

Flatter, rarely flatter, noi vom dansa printre  cețuri, ,

Aer vom respira, zalele vor tremura, Haleli Elochaich,

Cântă, zeiță un stih, patimă, fructe amare,

Cântă-ne floarea ce  moare, night after night only you,

Come to me, ne mogu, multă jale trecu

Pe străzile din Carcasu, shot him, shot not the dog,

Este un epilog, Bloom e naiv, el mai crede,

Dar cameleonul nu-i verde.

BMM

 

 

marți, 18 aprilie 2017

Arivaj


 
     

















Arivaj
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea
jucau leapșa-n Bogota,
că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,
ca fumatul, ca scuipatul,
incomunicarea, da,
asta spune Obama.
****************************8
Trebuie să fii foarte tânără, doamnă,
îți amintești  reședința guyană?
privirea stinge-mi-o, blonda mea,
eu văd numai cu inima,
eu te sărut cu tot trupul, femeie,
frânge-mi brațele, gândul descheie,
mistui ființa, nu și iubirea,
îți amintești cum era în Assiria?
În Babylon, Ierusalim,
unde vei fi, eu am să vin.
În tăcerea mătăsoasă ,
numai tu erai frumoasă,
goală, albă, cum vrei tu,
mergem și la Tombuctu.
Dar ceasornicul bătu,
iluzia devine- NU.
bmm
 
 
 
 








  Arta  îndoielii.
 
Cel mai IMPORTANT este  un stultor.
 Am visat că eram la o adunarea a stultorilor.
Nu prea vorbeam cu nimeni.
Toți erau foarte preocupați.
  Nu pot   spune că tramvaiul m-a ocolit.
Dar mă lupt   precum Iacob-patriarhul.
Arta îndoielii este singura șansă.
 Păzește-te de coarnele taurului,
 de copitele calului și de surâsul stultorului.
Drumul excesului duce la palatul înțelepciunii.
  Ascuns după o piatră, molipsit de o boală,
 tu nu-L mai  vezi pe Dumnezeu.
  De ce iubita fuge de tine? CARE IUBITĂ?
 Există una singură, IUBITA.
 Ea se regăsește în fiecare chip, expresie.
 Nici ea nu știe că este IUBITA.
La fel este și cu Dumnezeu.
Nu greșea cineva când spunea
 că Dumnezeu poate fi și  FEMEIA.
 Dacă buzele ar avea curajul să strige,
 mâinile să se lege de vâsle,
aș fi putut să plec mai departe, dar nu pot.
*****************************
Șovăială dimineața, ciao ragazzi, ciao-cacao,
Ne placi baiazzo, în saltea – o petală de trandafir,
O petardă, o targă, minunați de toate căzurăm pe spate,
Trebă să pregătim conștiințele, cunoștințele, cognosce te ipsos,
Soldatul mâncă și el o ciorbă, apoi moare,
Imensele trupe cu îngeri și brute,
La donna e mobile,  este o molie,
Căluții lui puiuțu  au distrus căruțul,
Dar căruțul nu-i al lui, este-al împăratului,
La galop, la galop, hai noroc, ciclop,
Pancho, ia-ți un rancho, eh, tanti  Ivancho,
Vesel ca un graur îmbrăcat în aur, becalizarea
Națiunii, prunii au înflorit, știți?
Compari măslinul cu o vulpe?
Goangele și Gangele curg mereu spre piangere,
Plin de împrumuturi, dr. Borg , te scuturi,
Lidere și libere caută libelula, nulla.
Boccaciula. Numai tu lipseai, ochii din tramway.
BORIS MARIAN
 
 
 
 

luni, 17 aprilie 2017


Am spus

 

Am spus că o iubesc, m-a acuzat de multe,

Primo – nu am bun simț, nu am simțul măsurii,

Secundo – a muri nu este de bun simț,

Adică a da colțul, a scrie versuri nu este de bun simț,

A fi urât nu este de bun simț, nici a fi frumos nu este,

Umbli strâmb pe străzi întunecate de tristețe,

Metafizica nu este de bun simț, a face circ, vai,

A fi nebun, vai, a cădea în extaz, oho,

Suferința și revolta nu cad bine la o masă îmbelșugată,

A fi clovn, no, no, no, fratele meu, că tăți suntem,

Ridicol?  Și mai cum. Și mai ce. Încerci a spune ceva,

Dar nu iasă nimic. Citește Cartea lui Iov. Nu este vecinul tău?

Imperiul  prostiei dăinuie peste veacuri. Nici barbarii

Nu-l pot distruge. Dar ceva am învățat – viața nu trebuie judecată,

Este cum este.

**************************

Crește iarba peste  vechi rămășițe de aripi,

 de roți, de canistre, un iepure a explodat peste-o mină uitată,

la fel și cuvintele, unele se adună în cărți,

cărțile se adună în stive, unii fac dragoste pe aceste stive,

lumea merge mai departe, portocalele devin grenade,

un Cenghiz Han apare ca un nor și se preface în taifunuri,

ce a fost? Nimic, niște milioane s-au risipit pe cer,

că suflete au fost, ce importanță are?

Dar toate se lovesc în tâmpla moale a noului născut.

Nici nu mai are rost să țipe.

************** 

 

Eram într-una din acele zile pe care nu le doresc nimănui,

o greață totală, găinile simțeau ploaia și alergau peste tot,

în cer toate păsările erau prezente, vântul de nord  fugea înapoi,

clopotelșe vorbeau limbi străine, poștașul împărțea invitații la nuntă,

mireasa fugise cu un alt poștaș, în plicuri erau gloanțe de gumă,

popa umbla după ortul său,  lămpile  cu gaz cântau marșul lui Radetzky,

pipa unui contabil produse mari incendii, toată lumea vorbea de cutremure,

mie îmi eras greață, am să mănânc o  murătură, așa se rezolvă situația.

Că doar nu oi fi gravid. Deși, oare, se poate? 

Universitatea mânca fructe coapte,

 măgarul spuse - am trecut, sunt doctor.

*********

 

Singuri suntem pe lum, lumea e singură și

Alte lumi se-mpreună, fac peste noapte copii.

Nu e destulă tristețe, oricare ceas e sfințit,

Suntem o mie de fețe, un miliard împlinit.

Tu ai voință, deci poart-o către un țel, dacă-l ai,

Totul depinde de soartă, soarta-i călare pe cai.

Tu ești ființa iubită,  eu de o viață te-ador,

Istoria e răscitită, poveștile mor? Nevermore.

BMM

 

 

Arta îndoielii






 


       Arta  îndoielii.


 


Cel mai IMPORTANT este  un stultor.


 Am visat că eram la o adunarea a stultorilor.


Nu prea vorbeam cu nimeni.


Toți erau foarte preocupați.


  Nu pot   spune că tramvaiul m-a ocolit.


Dar mă lupt   precum Iacob-patriarhul.


Arta îndoielii este singura șansă.


 Păzește-te de coarnele taurului,


 de copitele calului și de surâsul stultorului.


Drumul excesului duce la palatul înțelepciunii.


  Ascuns după o piatră, molipsit de o boală,


 tu nu-L mai  vezi pe Dumnezeu.


  De ce iubita fuge de tine? CARE IUBITĂ?


 Există una singură, IUBITA.


 Ea se regăsește în fiecare chip, expresie.


 Nici ea nu știe că este IUBITA.


La fel este și cu Dumnezeu.


Nu greșea cineva când spunea


 că Dumnezeu poate fi și  FEMEIA.


 Dacă buzele ar avea curajul să strige,


 mâinile să se lege de vâsle,


aș fi putut să plec mai departe, dar nu pot.


*****************************


Șovăială dimineața, ciao ragazzi, ciao-cacao,


Ne placi baiazzo, în saltea – o petală de trandafir,


O petardă, o targă, minunați de toate căzurăm pe spate,


Trebă să pregătim conștiințele, cunoștințele, cognosce te ipsos,


Soldatul mâncă și el o ciorbă, apoi moare,


Imensele trupe cu îngeri și brute,


La donna e mobile,  este o molie,


Căluții lui puiuțu  au distrus căruțul,


Dar căruțul nu-i al lui, este-al împăratului,


La galop, la galop, hai noroc, ciclop,


Pancho, ia-ți un rancho, eh, tanti  Ivancho,


Vesel ca un graur îmbrăcat în aur, becalizarea


Națiunii, prunii au înflorit, știți?


Compari măslinul cu o vulpe?


Goangele și Gangele curg mereu spre piangere,


Plin de împrumuturi, dr. Borg , te scuturi,


Lidere și libere caută libelula, nulla.


Boccaciula. Numai tu lipseai, ochii din tramway.


BORIS MARIAN


 


 


 


 

vineri, 14 aprilie 2017

Joc de joc


Joc de joc

 

El o împușcă pe ea, ea îl împușcă pe el.

Filmul guiță din plin, ca un purcel.

Ceafa mă doare de mult, spatele, nu mai spun,

viața e un tu- mult, valul te-a dus la Rangoon.

Noi ce-nțelegem de-aici? Ce sunt vorbele? Vânt.

Totuși, la început fuse Cuvântul- Cuvânt.

********************************  

 

S-au oprit  apa, gazele, lumina soarelui,

mecanicul de serviciu a plecat în vacanță,

îl chema Dumnezeu și mai cum?

Noi ne rugăm de El, dar nu, nu se poate,

Angajați pe altul mai răbdător,

v-ați bătut joc de apă, de lumina soarelui, de aer,

Dumnezeu nu este fraier,

Aveți nevoie de unul corupt   sau minor,

Altfel reveniți la zeul Toth.

*****************************

Cerul , ca laptele de pasăre , în copilărie,

Apoi un loc de odihnă, în asfințit,

Un sunet surd, pericolul, care?

În sală pătrunde în voaluri, în valuri,

Frumoasa balului, reală, boreală,

Lumea devine pădurea adormită,

Doar cavalerul și ea, strălucita,

Sub pământ doarme cățelul pământului,

Sub pământ e grădina celor reînviați,

Un crater ciudat  se deshide, acolo

E un castel cu o altă poveste.

*****************************

Mă interesează orice, muzica, durerile omului,

Migrațiunea popoarelor, nimic nu se încheie,

Chiar acest cântec baritonal  expulzat  de profesor,

Ce se ridică la tavan și sparge becul cu pocnet,

Iluzia absolută s-a risipit, voiam să spunem și noi ceva,

Nu știam cum, perfectă răzbunare, el cânta,

Noi priveam disperați pereții, apoi am desenat diverse.

BORIS MARIAN

 

 

 

 

 

marți, 11 aprilie 2017

Vladimir

Vladimir
 
Țopăie morții în cimitir,




Sus e statuia lui Vladimir,
Oasele urșilor saltă-n cavou,

Umblă Columb, în mână c-un ou.

Dansează beat bietul Falstaff,




El nu e fals, nu este grav,
Capul ce joacă nu e tăiat,

Milă îmi este de proful Unrat.




Femei – istorie, femei glumind,

Deltele cresc, crime și grind,
Află sub unghii probe legale,




Faptele sunt doar cacialmale.

 
Masca veseliei a fost furată,

Carnavalul fuse chestie bluffată,

Cad păsări din cer, nu aveau nici aripi,

Mitraliera pare coadă de ghitară.

Zei pe sticlă leagă vorbele, făloși,

Burțile se umflă, iepurii-și fălcoși,

Bustul, salsa, fundul câștigă teren,




Lacrimi în orașe, sate și în tren.
Moartea e bondoacă, ne cam păcăli,

țările sărace sunt tot mai pustii,




Unde ești, Vladimir din mileniul prim,

Strugurii sunt acri, mierea e venin.
*******************************

Ilemeul nostru drag, nici tu fustă, nici nădrag,

o poetă minunată, cu siladele fumate,

alexiind pe șetefănește, nici tu crab, dar nici un pește,

mi-au înfipt săgețile în dorsală, legile

nu ne spun ce-i arta, lumea se iubește cu minciuna.

BMM








Ultima clipă a lui Faust


Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.

Aakjaer Jeppe, prozator, poet,

Cine te citește, nu simte regret,

Copiii mâniei fac și ei copii,

Bucuria muncii naște bogății,

Cu toții suntem prizonieri,

Pentru că azi e mereu ieri,

Leu sângeros – mănâncă bani,

Iar circu-i plin de șobolani,

Forget, forgive, ne reformăm,

Noi nu furăm, doar luăm și dăm,

În ochii tăi nimic nu moare,

Nici ursul alb, nici Stea Polară.

Nu este Poesia, ţara tuturor posibilităţilor? Spre ea mă îndrept, trecând peste lanţul munţilor, ziua-i ceţoasă, graniţa e ascunsă, prieteni întâlnesc cu inima străpunsă. Acolo nu voi avea nici paşaport, nici număr, acolo un porumbel mi se aşează pe umăr, acolo-i voi întâlni pe Tristan Tzara, Urmuz, Geo Bogza şi un citat din Ghemara... Nu lipsesc nici poduri şi nici fluvii, nu lipsesc nici străzile-n oraş, pentru călătorii şi heruvii ce îşi lasă sufletul drept gaj.Vântul bate-n borul pălăriei Profesorului, îl ţune aplecat, o poveste din copilărie pentru toată viaţa m-a marcat. Fără ţintă-ar merge înainte, timpul e un codru vechi, virgin, pânza de păianjen, din cuvinte creşte din înalt în rădăcini. Numai vântul trece pe sub tâmple, ce ar trebui să se întâmple?

*****************************************8

În timpul somnului omul dispare,

Adică urechea naște o floare,

El e statuie precum o lamuie,

Mă credeți cretin, sunt  din Dublin,

Mișeii au dureri de ceafă,

La șapte stă o blondă, eșarfă

Ea poartă numai, restul –minune,

Eu i-am făcut portret în cărbune,

Portret în lumină și multă căldură,

De ne-am topit  ca o untură,

Câinii știu asta, tac în durere,

Wie ein Hund, Kafkale, vere,

În țara Durerii nici fericirea

Nu compensează împreunirea,

Iar Calderonul cel de la Barca

Puse mâna pe  poarta sacra,

Eu, ca un semn că te admir,

Îți dăruiersc rădăcini de ghimber.

Orice-ai fi, vino afară,

Flacăra arde, devine pară,

Ultima casă ne va fi  noaptea,

Ah, blonda mea, columbariu l– a șaptea.  

BORIS MARIAN